a fost unul dintre cele mai frumoase concedii pe care le-am avut. asa cum era
de asteptat, intoarcerea la munca nu a fost deloc placuta. asta din mai multe
motive.
in primul rand pentru mine o saptamana este mai mult decat suficient ca sa
uit tot ce invatasem acolo. memoria mea este construita astfel incat este
capabila sa retina date pe care le-am auzit o singura data in viata insa este
absolut incapabila sa retina chestiile de rutina, atunci cand fac o pauza de la
ele. asa ca am ajuns azi la serviciu si toata lumea m-a luat drept odihnit si in
forma in timp ce eu puneam intrebari de incepator.
in al doilea rand, trecerea de la lene la munca nu are cum sa fie vreodata
placuta. a trecut timpul extrem de greu si la un moment dat a existat o perioada
de timp in care faceam eforturi disperate sa-mi pot tine ochii deschisi.
sunt mai sigur ca niciodata ca eu am fost facut pentru a sta.
Ce’i frumos, nu tine mult! 😀 Din pacate … dupa asa zile, te
trezesti mereu intr’o dimineata cand realitatea te loveste
peste obloanele inca pe jumatate trase, orbacaind printre
aburi de cafea! 😀 Eu m’am tot gandit ca daca nu ar fi asa …
ci o vacanta continua … nu am sti nici sa ne bucuram si nici
sa apreciem zilele astea! Eu tocmai de aia … trag o vreme
din greu dupa care fug undeva prin lume fara sa ma uit in urma
cateva zile 😀
No spor la treaba … si hai ca nu e dracu asa negru cum pare
la prima vedere! 😀
stiu ca se spune ca daca am avea o vacanta continua nu am sti sa
ne bucuram de ea. in ideea asta unei prietene ii era serios teama
ca o sa se plictiseasca in rai :))
nu e insa si problema mea. poti sa ma pui sa nu fac nimic toata
viata si nu o sa ma plictisesc niciodata. oricine ma cunoaste iti
poate garanta asta. ;))