Pseudovara

avand in vedere vremea urata de afara era pe undeva normal ca lumea prin care ma invart eu sa inceapa sa se deprime si sa nu mai aiba niciun chef de viata. am simtit si eu oarecum aceasta problema, adica azi m-am plictisit teribil la serviciu si n-am avut chef de nimic, insa fiind incapabil de a mai simti tristetea totul s-a rezumat doar la o lupta teribila cu ceasul.
e un mare mister pentru mine legatura asta dintre vremea de afara si starea psihica a omului. vrei, nu vrei, te afecteaza, pe unii mai mult pe altii mai putin, in functie de autocontrolul fiecaruia, insa pentru mine e demonstrat practic faptul ca vremea urata aduce multa melancolie si tristete. daca s-ar face o statistica cred ca s-ar demonstra ca prea putina lume se sinucide atunci cand e cald si soarele e sus pe cer.
inca mai sper la o vara din aia de 50 de grade in care sa inspir aer fierbinte si sa respir transpiratie. sper ca peste o luna, cand mi-am programat concediul, sa fie asa si sa pot savura o asemenea canicula si o bere rece pe o terasa la mare.
traiesc intr-o lume trista si asta cred ca este singurul lucru care ma oboseste cu adevarat. o persoana doritoate sa-si invinga instinctele si sa incerce sa ia viata in ras, indiferent de situatie, este mai greu de gasit decat soarele in pseudovara asta.