recunosc, am un nou tic verbal. era lui “genial” da semne ca este pe cale sa apuna, rasare epoca lui “epic”. nu inteleg care este resortul psihic care le genereaza (da, e o exprimare cam pretentioasa pentru unul care nu poate scapa de ticuri) cert este ca de cand ma stiu ma lupt cu ele. m-am resemnat cu ideea ca nu pot scapa, pot doar sa sper ca urmatorul va fi mai inofensiv decat ultimul. avand in vedere ca au fost timpuri in care ma trezeam cu degetul in nas iar altele cand, daca nu eram putin atent, degetul meu era descoperit inevitabil in ureche pot spune ca ticurile verbale sunt de preferat.
si ce modalitate mai buna de a incepe domnia acestui nou cuvant decat poza care vine mai jos:
nu ca e epic?
analizand poza parerea mea este ca fata se pregatea pentru proba de romana de la bac. agumente:
1) studiul intens al pieselor de teatru de pe pereti
si
2) faptul ca prin aceasta poza se obisnuia cu camerele de luat vederi asemeni celor amplasate in salile de examen.
rezultatul in mod cert este identic cu cel de la bac.