m-am hotarat sa slabesc. dupa doua saptamani de concediu in care mi-am permis orice, am ajuns la serviciu si acolo am fost intampinat de o prietena cu un foarte dragut “Buna, Victor! ce te-ai ingrasat!”
frati-miu imi spune de ceva vreme asta insa nu l-am luat in seama ca e frati-miu, e o chestie de principiu sa nu-l ascult indiferent daca are sau n-are dreptate. insa daca mi-o spune o fata atunci situatia se schimba radical. atat de radical incat a fost de ajuns sa ma convinga sa fiu mai atent la ceea ce mananc.
asa ca azi am fost la magazin si cele doua organe ale mele, adica stomacul si creierul, au dus o lupta crancena.
-Inghetata!!!!
-Nu!
-Colaaa!
-nu!
-Biscuiti!
-nu!
-bomboane!
-nu!
-ciocolata!
-nu!
-ciocolata!!!!
-…bine, una, dar 4 zile nu mai iei alta.
asa ca m-am intors de la supermarket cu paine, detergent si o ciocolata. eu, car acum doua saptmani cheltuisem 600.000 numai pe dulciuri.
m-am cantarit si am 91 de kile. trebuie sa slabesc 5 kile pana la Craciun ca sa am greutatea ideala de la care sa pot sa ma ingras iar atunci.
Nu-i usor, dar cu putina vointa vei avea rezultate..la urma urmei nu e atat de greu sa scapi de 5 kg..cu apa si salate, bine si un gratarel pe acolo..:) Au..am folosit ce te seaca pe tine, dar nu ma dezmint..asa ca nu voi reveni..:)
de ani buni stau intre 85 si 90 de kile prin asemenea mici cure de slabire. imi cunosc organismul si stiu cat e necesar sa mananc ca sa slabesc incet si sigur. am nevoie de putina vointa sa ma hotarasc sa o incep, pe urma totul decurge de la sine 🙂
…:) Eu slabesc fara sa vreau uneori..si e mai ideal asa..sa nu te stresezi prea mult. In vara asta am scapat de 15 kg..:) Nu sunt nici anorexica..:)doar ca am ajuns la greutatea pe care mi-o doream si care e benefica pentru energia mea..adica 60 de kg..:)
bravo tie 🙂
la mine slabitul e o treaba care tine numai de vointa, altfel as manca tot timpul. :))
Sa-ti zic pofticios sau doar gurmand? 🙂 Sau si una si alta? 🙂
Secretul slabitului meu a fost acela ca nu am mai gatit cu suflet..prin urmare nici nu m-am agitat sa mananc..decat sa ciugulesc ca o vrabiuta..:)
cred ca nici una nici alta sau putin din amandoua. mancarea ma relaxeaza psihic asa ca in perioadele putin mai aglomerate de la serviciu tind sa mananc mai multe dulciuri cand ajung acasa.
eu nu gatesc. imi traiesc viata de ani de zile pe baza de branza cu rosii, ardei si castraveti iar iarna cu branza si ceapa si mi-e suficient. cumpar in schimb biscuiti, ciocolata si alte chestii si din cauza excesului de prostii din astea uneori ajung sa ma stranga pantalonii. :))
Hmmmmm..nu-i bine. Alimentatia cat de cat sanatoasa nu iti va da batai de cap mai tarziu..adica stii tu..sa inveti sa iti gatesti singur. 🙂 Macar ai incercat? sau nu iti bati capul? Dar cand ai pofta de ceva ca la mama acasa ce faci? Mergi la restaurant?
n-am pofte carora sa nu le rezist. din cand in cand dar destul de rar imi mai fac niste cartofi prajiti si asta este cam singura mancare pe care o gatesc. :)) dulciurile sunt marea mea slabiciune si, asa cum spuneam, uneori cam dau atacul la ele. ;))
mama spune ca o sa fiu un sot minunat pentru ca nu o sa-i cer nevestei mele sa-mi gateasca. :))
O sa faci diabet de atatea dulciuri. Si zice ca o sa fii sotul ideal..hmmmm..cand? 🙂 Nu am vrut sa fiu rea..:) Mea culpa..:)
nu fac diabet ca nu le mananc tot timpul, am doar perioade. am saptamani intregi in care singura chestie dulce e cafeaua cu miere. 🙂
sot o sa fiu cel devreme dupa 35 de ani, cel mai probabil dupa 50, parerea mea. nici nu-mi trece prin minte sa ma grabesc sau sa fiu in vreun fel ingrijorat din cauza asta :))
Asa ma gandeam si eu..:)
Traieste clipa! O viata avem si nu trebuie sa renuntam la ceea ce ne face fericiti(totusi, un echilibru trebuie sa existe:))
nu renunt la mancare, doar o mai imputinez. intr-adevar am doar o viata dar daca ma ingras prea mult n-o sa fie prea lunga. :))