Sfarsitul verii

mai am maxim o saptamana de vara si nu pot sa nu ma gandesc la ratatii care propovaduiesc incalzirea globala. daca ar exista asa ceva am avea o vara care sa dureze macar 4-5 luni daca nu 9-10 asa cum as vrea eu.
gandul apropiatei toamne are asupra mea efectul unei table zgariate cu unghiile. vine cu ploi, cu vreme de rahat, cu o tona de haine de pus numai ca sa iti fie bine (dar cum sa-ti fie bine daca nu te poti misca?). o sa trebuiasca iar sa aud pe deprimati cum isi plang de mila, prea superficiali ca sa isi dea seama ca vina pentru asta e numai a vremii. toamna e anotimul melancoliei si numai Dumnezeu stie cat de mult urasc melancolia. o sa trebuiasca sa ma obisnuiesc iar cu noroiul de dupa fiecare ploaie, cu slalomul printre mocirle si cu atentia acordata fiecarei masini care trece in viteza, de teama de a nu fi improscat cu noroi.
singurul lucru pe care pot sa-l fac toamna este sa strang bani pentru calatoriile la munte de la iarna. toamna este anotimul in care mi-as dori sa fiu indragostit pentru ca in felul asta as face sa treaca mai repede.
ce mi-as dori sa fie si aici ca pe la ecuator, sa avem un anotimp in care sa murim de cald pe uscat si unul in care sa murim de cald pe ploaie. nu vad nimic mai frumos de atat!
a fost o vara frumoasa, m-am bucurat de ea la maxim. mai am o saptamana din ea si o sa traiesc ca pe ultima saptamana inainte de 8 luni de somn usor.