intre liniste si furtuna…

uneori regret  viitorul mort.
il regret pentru ceea ce ar fi putut fi daca…
"daca" face ca viitorul pe care il regret eu acum sa fie mort.
viitorul meu nu are niciun "daca" in componenta lui.
este viitorul meu si atat.
si atunci de ce sa regret un viitor care nu a existat?
si de ce sa regret un viitor pe care nu l-am ucis eu?
era mort dinainte de a se naste….
am vreun motiv sa-l regret?
e ca si cum ai regreta ca ai pierdut un timp. 
dar timpul care trece regretand timpul pierdut este si el la randul lui tot timp pierdut.
regretand nu fac decat sa trec dintr-un timp mort in altul….
trebuie sa nu regret.
sa ma schimb. dar sa nu regret nimic. regretele nu ajuta. schimbarea in bine, da.

de fapt….de fapt sunt aproape sigur ca din lipsa de alta ocupatie am reusit din nou
, asa cum am mai facut de atatea ori , sa ma gandesc atat de mult la o problema fara
prea mare importanta incat a capatat in mintea mea proportii destul de mari.
acum incerc sa-i micsorez dimensiunile in asa fel incat sa nu imi mai ocupe atat de
mult mintea…
numai ca e destul de greu…iar uneori nici nu sunt sigur ca vreau asta….
dar incet , incet , se micsoreaza. 
…si in spatiul ramas liber o sa plantez ganduri frumoase.

5 Responses

  1. ADRIANA says:

    nu vreau sa ma gandesc la viitor,viitorul ma inspaimanta,ma
    sperie si ma face sa ma pierd…nu vreau sa scriu vitorul cu
    gandurile mele,vreau sa ma ia prin suprindere ,sa ma
    uimeasca…asta daca se mai poate sa mai fiu vreodata
    surprinsa,uimita..pentru ca nimic din ce se intampla in jurul
    meu nu ma mai "atinge" ,nu ma mai incanta..in afara de apusul
    soarelui si valurile marii..eu mi-am pierdut un "viitor",unul
    pretios,si nu cred ca va mai fi altul la fel..de aceea voi
    ramane "la toate rece"..

  2. victor says:

    si eu ziceam candva ca voi ramane la toate rece. si chiar eram.
    acum cred ca asta este o greseala. cand esti rece esti mort
    chiar daca traiesti.
    trebuie sa traiesti viata asa cum e ea, sa o simti, sa te
    bucuri de ea, indiferent cum e.
    viata e frumoasa. 🙂

    atunci cand am scris articolul asta eram intr-o perioada
    de…cum as putea sa-i spun…de recuperare sentimentala. 🙂
    si in astfel de perioade regretele si amintirile sunt cele care
    trebuiesc in primul rand reprimate.

  3. victor says:

    nu e vorba de noroc. e vorba de…autocontrol cred. si de
    obisnuinta. daca ai trecut prin asta o data, pe urma nu mai
    este la fel de greu. 🙂
    …sper sa treci repede de faza asta. 🙂

Leave a Reply to victor Cancel reply