Sunt adeptul vietii simple, cu cat mai simpla cu atat mai bine. Nu cred ca fericirea este o exclusivitate a celor bogati sau a celor cititi, cred ca poate fi gasita oriunde daca stii sa o vezi. Uneori gasesc aceasta viziune la oameni din jurul meu si nu neaparat la oameni cititi sau inteligenti ci la oameni simpli, oameni atat de simpli incat in simplitatea lor nu poti decat sa-i iubesti.
Vorbeam azi cu o prietena, colega de serviciu. Nu mai stiu cum am ajuns sa vorbim despre asta insa am retinut exact cuvintele pe care mi le-a spus:
“- Noi n-avem bani sa iesim in oras, Victor. Nu ne ajung. Dar in fiecare dimineata ne bem cafeaua pe balcon si asta ne ajunge.”
Fata este casatorita, are si copil si este genul de om simplu de care vorbeam mai sus. Nu a terminat nicio facultate, nu cred ca a citit vreo carte in viata ei. Cu toate astea ea a descoperit fericirea, trecand prin greutatile vietii si grija zilei de maine. Are un sot pe care il iubeste si care o iubeste, un copil minunat si avand acestea nimic din ceea ce este in afara nu o mai poate lovi.
