Chiar si atunci cand ma aflu in situatii extrem de plictisitoare, neinteresante si nedorite asa cum sunt sedintele reusesc sa gasesc modalitati de a ma distra. Este necesar doar un coleg la fel de neinteresat si neimplicat in ceea ce se discuta (asta pentru ca se discuta numai nimicuri fara importanta), insa suficinet de inteligent incat sa-mi prinda jocul si sa-l urmeze.
Intotdeauna atunci cand se discuta nimicuri exista o categorie de oameni care, fie din gandire prea limitata, fie din dorinta de a-l pupa in fund pe seful care ne-a adunat doar ca sa ne vada adunati, neavand nimic util de comunicat, sunt seriosi, participa la discutie si vorbesc cu o seriozitate uluitoare despre rahaturi.
Atunci cand plictiseala atinge cote maxime, pentru ca nu ma pot distra altfel, incep sa-i contrazic pe astia. Ii contrazic serios, cu argumente sau fara, doar din dorinta de a face cumva timpul sa treaca mai repede. In principiu este destul de amuzant si cand o fac singur numai ca in dimineata asta mi s-a alaturat si un coleg care probabil mi-a prins jocul.
Astfel, atunci cand cineva spunea ceva, unul din noi contrazicea iar celalalt sarea sa-l sustina. Amandoi plictisiti la maxim, amandoi cu o imagine de oameni seriosi care stiu ce spun, amandoi cu putere de convingere, am ajuns sa ducem niste discutii la niste cote atat de aberante incat cu greu ma puteam abtine din ras.
Din cauza asta sedinta in loc sa dureze o ora a durat doua. Avand in vedere ca veneam din tura de noapte a fost destul de obositor insa decat sa cedez eu psihic din cauza plictiselii mai bine sa cedeze ei psihic din cauza nervilor.
V-au confundat cu “comandamentul de iarna”..:)
:)). totusi, dupa o ora eram de acord cu toti :))
Dana, aia macar se aduna acolo ca sa decida ca iarna i-a luat prin surprindere, pe noi ne-a adunat ca sa nu ne spuna nimic. :))
Frati-miu, in mod normal as fi procedat la fel ca nu-s atat de prost incat sa las razbunarile personale mai presus de somn, de data asta insa, din cauza oboselii cred ca m-am lasat putin dus de val. 😀