Despre copii si parinti nebuni

Sunt mai multe cai prin care reusesti ca parinte sa formezi un copil rasfatat, genul care va plange isteric daca nu i se indeplinesc pe loc toate dorintele. Beyonce il prezinta lumii pe cel mai sigur: “a angajat 6 bone pentru a fi sigură că fiica ei are parte de cea mai bună îngrijire când ea nu este prin preajmă, iar tăticul o copleşeşte cu cadouri unul mai luxos decât celălalt: cercei cu diamante, brăţară de platină şi biberon cu safire roz încrustate.” (cancan.ro)
N-am avut niciodata nimic impotriva luxului, sunt de parere ca cine are cu ce n-are de ce sa se ascunda. Pot sa inteleg si dorinta unor parinti care au avut de suferit in copilarie din cauza saraciei de a le oferi copiilor lor cele mai bune conditii. Ceea ce nu inteleg insa este de ce era nevoie de 6 bone. N-am nimic cu cerceii cu platina, cu biberonul cu safire insa nici ele nici doua duzini de bone nu vor putea inlocui in vreun fel lipsa parintilor. Pustoaica aia o sa creasca o rasfata egoista care nu va iubi pe nimeni si nu va fi iubita de nimeni si nici macar nu este vina ei, saraca. Este vina parintilor care considera ca pot cumpara cu bani si bone timpul pe care nu-l vor petrece alaturi de copiii lor.
De asta pana la un anumit punct am putut sa inteleg generatia emo. Multi proveneau din familii bune in care insa parintii nu aveau fie timpul fie dorinta de a sta aproape de copii, de a-i intelege, de a-i iubi si de a-i ajuta sa creasca. Neprimind dragostea parinteasca, apareau, logic, devieri de comportament.
Sa ai copii este, cred, cea mai mare responsabilitate pe care ti-o poti asuma in viata. Sunt insa prea putini parinti care inteleg asta si de aici pleaca toata vina pentru minunata generatie actuala pe care cei mai in varsta o acuza de superficialitate, neintelegand ca acuzandu-i pe copii se acuza pe ei insisi.