Mintea umana este ciudata rau. Tocmai mi-am dat seama ca am scris minute bune pe intuneric, fara sa ma uit deloc la tastatura. Si din momentul in care am constientizat asta a trebuit sa aprind lumina pentru ca n-am mai fost in stare sa scriu nici macar o litera fara sa gresesc.
Plecand de aici deduc ca am putea face foarte multe lucruri mult mai bine daca n-ar exista in mintea noastra ceva care ne-ar opri. Am o banuiala ca este aceeasi parte a mintii care se ocupa cu oribilul obicei de a trezi remuscari si nehotarare atunci cand luam o decizie.
Am dezvoltat o teorie conform careia binele si raul nu sunt universale, ele sunt extrem de relative pentru ca exista numai in mintea fiecaruia. De aceea pot fi modelate in functie de credintele sau de necesitatile fiecarui individ.
Mi se intampla acum multa vreme ca atunci cand hotaram ceva si mergeam in directia respectiva sa se trezeasca in mine niste ganduri care sa-mi spuna ca ar fi fost mai bine sa fi facut altfel si in felul asta eram fie nesigur, fie nu reuseam niciodata sa ma bucur pe de-a-ntregul de ceea ce fac. Nu stiu daca oamenii au fost proiectati sa functioneze asa sau este un atribut cu care ne-am pricopsit cu trecerea timpului insa treaba asta exista si este extrem de enervanta.
Este unul din multele instincte gresite care vin din subconstient, pe care omul le ia ca absolute si de aceea de multe ori nici nu incearca sa lupte cu ele. Ele sunt insa relative si odata ce sunt demitizate isi pierd orice putere.
Revenind la problema mea, intr-un exercitiu de vointa am stins lumina si singurul compromis pe care am reusit sa-l fac deocamdata este ca reusesc sa scriu decent. Insa numai uitandu-ma la tastatura, desi sa fac asta nu ma ajuta practic cu absolut nimic.
Spuneai ca ti se intampla acum multa vreme sa fii foarte nehotarat..cum te ai “vindecat”?..impartaseste, te rog, secretul celor mai putin fericiti din acest punct de vedere..;)
E o situatie de 50-50. Daca alegi o varianta o regreti pe cealalta, daca o alegi pe a doua o regreti pe prima. Mi-am dat seama ca in astfel de situatii daca las totul sa curga de la sine nu am cum sa scap de indoieli asa ca mi-am propus si cu timpul am si reusit sa nu ma mai uit in urma. Atunci cand aleg o cale merg cu ea pana la capat si incerc sa iau tot ce e mai bun din alegerea facuta. Iar daca indoielile cumva apar imi spun ca e prea tarziu sa mai fac altfel si deci n-ar avea niciun rost sa ma mai gandesc la asta.
In concluzie primul pas este sa alegi. Sa lasi lucrurile sa se intample de la sine e cel mai usor pentru constiinta insa aproape niciodata nu e bine pe termen lung.
Alegerea facuta trebuie intotdeauna sa fie egoista. Nu-ti traiesc ceilalti viata, tu o traiesti, e alegerea ta si ceea ce vor ceilalti este secundar. Se pot supara, e ok, o sa le treaca, daca iti traiesti viata facand numai ce ar vrea altii sa faci n-o sa fii niciodata fericit.
O data facuta alegerea trebuie sa mergi in ea fara sa te uiti in urma. O alegere facuta intre doua alternative aproximativ egale ca necesitate sau ca dorinta nu are cum sa fie buna sau proasta. Este doar o alegere si daca ai facut-o mergi cu ea pana la capat fara ezitare, vezi unde te duce. Daca n-a fost buna atunci macar a fost o experienta de viata din care ai ce invata.
Ca atatea alte mici detalii, indecizia este un defect care se repara si dispare aproape total cu un minim exercitiu si vointa. π