Mi se pare amuzant de fiecare data cand trebuie sa dau lectii. Treaba asta se intampla periodic pentru ca lumea este contrariata de faptul ca nu ma enervez niciodata. Majoritatea crede ca maschez bine nervozitatea, adevarul e ca nu-mi pasa.
Nu trebuie sa citesti zeci de carti ca sa intelegi viata. Asa cum oamenii isi impun standarde in legatura cu viata, asa mi le-am impus si eu. Mi-am propus sa nu ma enervez, sa nu ma stresez niciodata si sa gasesc buna-dispozitie indiferent de situatie.
Plecand de aici am inceput sa inteleg cum cauta fericirea calugarii budisti. Ei insa aleg calea usoara. Atunci cand te rupi de lume este usor sa cauti si sa gasesti fericirea in singuratate pentru ca nu mai ai nicio sursa exterioara de stres sau de suparare. Sa o gasesti in viata reala este un pic mai greu.
Sunt multi oameni care asteapta fericirea. “Muncesc ca sa plec la mare”, “astept sa vina femeia ideala”, treburi din astea sunt comune. Nu sunt rele insa asteptand pierzi momentele placute pe care le-ai putea trai pana atunci.
Nu trebuie neaparat sa fii intr-un anumit loc sau cu o anumita persoana ca sa te simti implinit. Poti sa ajungi sa cunosti oamenii de langa tine si pe tine insuti in asa fel incat sa fii in orice loc sau cu orice persoana ca sa fii fericit.
Hm, ma simt mai bine dupa ce ti-am citit postarea.
Ma bucur 🙂