Visul

Am avut parte de cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodata.
De altfel cred ca este primul vis frumos.
In tinerete aveam vise dubioase, vise in care eram urmarit de ceva nedeterminat de care mi-era frica.
Pe urma am avut parte de vise neutre, vise atat de anoste incat le uitam la 5 minute de la trezire.
Visul de azi poate insemna un nou pas in evolutia subconstientului meu, este primul vis din care m-am trezit binedispus, fericit chiar.

Nu are prea multa actiune. Ma plimbam linistit printr-un oras necunoscut, pe o strada cu case si gradini, cand a inceput sa ninga cu baloane albe. Fericit ca un copil, am inceput sa alerg pe trotuare, la intamplare, in vreme ce de sus baloanele cadeau lin, neintrerupt, extrem de dese, disparand miraculos la contactul cu pamantul. Era cald si soare, atmosfera era calma si linistita, totul era sublim iar eu alergam fericit sub ploaia de baloane albe.
Acesta a fost momentul in care m-a trezit ceasul, punand capat acestui moment de liniste absoluta.