Mereu m-am considerat norocos ca am un pilot automat care functioneaza ireprosabil.
M-am trezit pe la 2 dupa-amiaza bajbaind prin pat. Am incercat sa gasesc telefonul, n-am fost in stare. Tin minte ca la un moment dat am dat cu el din cauza ca suna ca disperatul la capul patului. Am incercat sa-mi aduc aminte noaptea precedenta dar era disparuta din memorie mai ceva ca o secventa de film taiata la montaj.
Am inceput sa fac sapaturi printre tovarasi, finut si pe ocolite ca sa nu isi dea seama nimeni de lipsa de memorie. Se pare ca am ajuns acasa singur si pe propriile picioare, ceea ce demonstreaza clar ca corpul uman poate sa functioneze decent si fara creier.
Imi mai aduc aminte inceputul, restul este sters si probabil nu imi voi aminti niciodata, ceea ce inseamna ca m-am distrat. Dupa propriile-mi standarde, in astfel de situatii este esential sa ma trezesc intr-un pat, de preferat al meu, si obligatoriu sa fiu singur. Deci misiune indeplinita.
Inca incerc sa pun cap la cap lucrurile. Ultimele amintiri sunt cateva chestii marunte si melodia asta…si un numar de telefon pe care l-am gasit in blugi, numar de care nu stiu nimic dar de care recunosc ca mi-e frica.
Chiar ca te-ai distrat , se pare ca te-ai distrat si dupa ce s-a terminat petrecerea adica dupa ce te-ai trezit si ai incercat sa pui cap la cap lucrurile 🙂 , totusi sunt foarte curios de numarul ala de telefon , incearca sa faci nista sapatrui mai adanci 🙂
Ma intreb daca in momentul cand telefonul tau suna in disperare eu eram cel care te suna 🙂
Numarul ala de telefon s-a dovedit a fi o surpriza frumoasa. 😀
superb , astept detalii cand o sa ne auzim pe skype 🙂