Valentine, Valentine…

In viata trebuie sa jonglam cu compromisurile in asa fel incat sa facem suficient de multe incat sa ne strecuram prin ea insa nu exagerat de multe incat sa ne acapareze cu totul.

Luna asta, dupa o eternitate de ani, m-a nimerit si pe mine Sfantul Valentin. De aceea a trebuit sa fac compromisul de a cumpara un cadou. Am zis insa, pentru a-mi pastra demnitatea, ca nu va fi nici roz si nici in forma de inimioara. Nu mi-am dat insa seama ca punand conditiile astea am exclus 99% din cadourile de pe piata.

Valentine’s day este o sarbatoare teribil de standardizata. Daca n-are inima si nu e roz nu intra in tipar. Rebelul din mine s-a gandit ca daca gasesc un cub maron o sa-l cumpar numai asa, de-al dracu’, ca sa demonstrez sarbatorii ca nu ma face ea pe mine.

Cred ca vanzatoarele deja sunt obisnuite cu din astia ca mine, care intra dezorientati in magazin fara sa stie ce cauta. Cred ca suntem multi asa si trebuie sa fim acceptati si intelesi, nu este vina noastra, viata ne-a pus intr-o situatie in care nu ne simtim confortabil.

Ar trebui ca pe viitor sa se gandeasca sa puna in vanzare cadouri de-a gata pentru noi. Sa te duci frumos la magazin si sa ceri:
-Un cadou, va rog!
Si vanzatoarea sa inteleaga si sa ti-l aduca gata impachetat si bun de dat mai departe.
Daca ai remuscari si intrebi:
-Dar ce-i in el?
Sa-ti raspunda cu o voce calma si linistitoare:
-Stati linistit, o sa fie bine…

Recunosc ca sunt teribil de Grinch (se aplica si pentru sarbatoarea asta sau e numai pentru Craciun?) in ceea ce priveste sarbatoarea asta. Treaba asta cu zi speciala dedicata iubirii mi se pare teribil de…well…gay. Ca barbat trebuie sa ai o latura feminina foarte dezvoltata ca sa poti gasi ceva dragut intr-o mare de inimioare roz.

Dar sunt lucruri pe care trebuie sa le facem pentru ca Valentine’s day deja a devenit o traditie. Asa ca, pentru toti indragostitii din lumea asta, dedic melodia pe care am declarat solemn ca voi dansa la nunta mea.

Cea mai frumoasa melodie de dragoste.