Chelsea – PSG Noaptea in care francezii n-au inteles ca trebuiau sa piarda
Iubesc fotbalul insa ma uit doar la meciurile importante. Mafia pariurilor a stricat fotbalul iar majoritatea meciurilor au devenit simulari care se termina cat trebuie.
In optimi de finala de Champions League nu ma asteptam sa ajunga cu meciurile aranjate, iata insa ca au facut-o. Nu aveau cum sa discute cu jucatorii din cauza mizei prea importante a meciului asa ca au rezolvat cu arbitrul.
Arbitru care nu i-ar fi favorizat atat pe englezi nici daca ar fi fost englez. In ordine cronologica, il elimina degeaba pe Ibrahimovic inca din prima repriza, nu da doua cartonase rosii celor de la Chelsea, arbitreaza intr-o singura directie, le permite sa traga de timp englezilor, mai da si un penalty inexistent pentru ei.
Vazand asa ceva, m-am transformat treptat dintr-un telespectator care se uita la meci doar pentru a vedea un spectacol de calitate in cele mai mare fan al lui PSG, echipa care nu mi-a fost niciodata simpatica. Ma uitam insa cum oamenii aia nu intelesesera ca totul era programat ca ei sa piarda meciul si atacau in nestire cu o determinare pe care nici ei nu cred ca stiu de unde au luat-o.
In cele din urma s-au calificat si pot spune ca am avut una dintre cele mai mari satisfactii fotbalistice din ultimii ani. A fost o poveste despre cum psihicul uman poate uneori sa-si tarasca corpul dupa sine, despre niste oameni care la finalul meciului nu mai stiau nici cum ii cheama, stiau insa ca au castigat.
asta este unul din multele motive pentru care nu ma ui la fotbal , mafia este prea mare in fotbal si nici macar nu au bunul simt sa se mai ascunda
Stiu…dar sunt nostalgic si din cand in cand nu ma pot abtine sa mai pierd doua ore sperand ca aia joaca pe bune :)))
si mie imi place sa cred ca mai sunt echipe si jucatori care joaca pe bune , dar imi dau seama ca ma mint singur π
Nu-i chiar asa. Echipele mari trebuie sa castige, mai ales cand joaca intre ele, si atunci sigur se joaca pe bune.