Asculta!

Sunt momente in viata care imi dau impresia ca se aliniaza perfect ca eu sa fiu intr-un anumit punct din Univers, la un moment dat, cu o anumita stare de spirit. Pentru ca daca sincronizarea nu ar fi perfecta nimic din ceea ce ar fi urmat sa se intample nu s-ar mai fi putut intampla.

Ma grabeam sa iau autobuzul. Nu fac asta decat cand sunt nevoit, in general prefer metroul pentru ca stiu ca vine intotdeauna la timp. Uneori insa sunt nevoit sa ies din subteran iar acum era un asemenea moment.
Ajung in statie, ma uit, nici urma de el. Asta e norocul meu, sunt resemnat. Astept in statie, stiu ca o sa pierd mult timp degeaba.

Atunci vad o fata stand pe unul din locurile de asteptare cu fata in palme. Daca ar fi venit autobuzul, daca as fi fost mai obosit sau mai odihnit, daca parametrii universali ar fi fost un pic modificati probabil ca nu mi-ar fi pasat. Asa insa, principiile mele de hipiot mi-au venit in minte. Trebuia macar sa vad daca e ok:
– Esti bine?
Nu mi-a raspuns. Si-a ridicat privirea. Probabil a luat-o prin surprindere faptul ca vorbeste cineva cu ea. Repet intrebarea.
– Esti bine?
– Da….nu
Si-mi zambeste.
Nu sunt deloc spontan atunci cand nu sunt in largul meu asa ca nu stiu cum sa continui.
– Ce ai patit?
Fiinta umana simte uneori nevoia sa se descarce. Pur si simplu sa vorbeasca despre ceea ce o doare iar asta ajuta enorm. Probabil ca ea era in pragul unui asemenea moment pentru ca a inceput sa-mi povesteasca.

Dupa vreo 20 de minute in care am pierdut vreo 3 autobuze simt ca s-a mai linistit. Ma intreaba:
– Autobuzul tau n-a venit?
– Ba da
– Si ti-ai pierdut timpul cu mine?
– Nu…nu a fost timp pierdut.
– De ce iti pasa de mine?
Mi s-a parut o idee tampita sa-i spun adevarul, anume ca Universul a complotat sa se intample asta dar alt motiv nu aveam si nu ma puteam gandi la o minciuna convenabila.
– Trebuie un motiv?
A zambit din nou.
– Multumesc!
Am mai stat un pic dupa care a trebuit sa plecam fiecare la vietile noastre. I-am dat numarul meu. I-am spus ca daca mai simte nevoia sa vorbeasca cu cineva sa ma caute.

Majoritatea oamenilor sunt fiinte sociale, nu ca mine, doar simplul fapt ca exista cineva care sa-i asculte ajuta enorm.
E incredibil cat de mult s-ar schimba in bine rasa umana daca fiecare individ si-ar gasi din cand in cand putin timp sa-i asculte pe cei din jur. Doar sa asculte. Atat.