Imi pare bine ca nu sunt francez. Daca as fi francez ar trebui sa intru in pamant de rusine ca nu sunt german asa ca imi pare bine ca nu sunt francez.
Istoric vorbind, i-au batut nemtii pe francezi pe unde au vrut si de cate ori au vrut ei. Capaceala peste capaceala, cand n-aveau nemtii pe cine sa mai bata se duceau si ii mai bateau o data pe francezi.
Acum au format UE si probabil ca francezii au sperat ca or sa devina egalii germanilor. Ca vorba aia, daca sunt impreuna nu mai pot sa-i bata. Asa a si fost pana la treaba cu atentatele astea. Serviciile secrete franceze n-au avut habar de nimic. Sunt latini de-ai nostri, probabil erau mai concentrati sa vada timpul trecand la munca decat sa faca ceva.
Au incercat si la germani atentate. Pe langa ca le-au depistat la timp au mai prins si capii unei organizatii teroriste. Mai greu cu atentatele la germani ca nu-s francezi.
Cat despre romani, noi cred ca am rezolvat problema cel mai simplu. Noi ne dam foc singuri, ce nevoie mai e sa vina teroristii?
si eu sper sa nu se gandeasca cineva sa faca vreun atentat pe la noi adica sper sa-si dea seama ca ne descuram si singuri nu avem nevoie de ajutor , dimpotriva am putea sa dam cateva lectii 🙂
Eu cred că suntem prea mici ca să consume teroriștii resurse pentru noi. Nu doare pe nimeni dacă e atentat in România.
l-am gasit….l-am devorat in cateva zile….m-am amuzat (am cam sarit peste partile cu politica)….super….ar trebui sa scrii mai des :D:D
Faceam referire la blog…….daca nu era clar…..:)
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase, înseamnă mult pentru mine. 🙂 Momentan sunt intr-o prelungită criza de lene (sau de idei, cum vrei să-i spui) dar fac tot ce pot să mai încerc să scriu ceva.
stiu cum e……ma confrunt cu o lene cronica zilele astea, asta pentru ca sefii mei s-au gandit ca ar fi bine sa mai invat un pic de italiana si ceva din specificul activitatii trimitandu-ma undeva prin Italia, mai exact Biella (cine dr*** a auzit de Biella pana acum), intr-un birou cu oameni plictisiti, adanciti in munca, fara pic de viata in jur…si in timp ce astia vorbesc eu ma gandesc la ce frumos e afara, cat de frumoasa e toamna printre copaci, ce mi-ar placea sa ma plimb pe stradutele astea mici dar cu un farmec aparte….si uite asa ma apuc sa mai citesc ceva din blog-ul tau :D:D….deci incurajarea de a mai scrie am facut-o intr-un mod egoist…sorry 😀 …..tu tre sa scrii cand si cum ai chef……:):)
Nu pot decat sa ma bucur ca iti pot tine de urat acolo, in singuratatea ta si ma simt onorat totodata ca scrierile mele sunt destul de interesante incat sa realizeze asta.
Probabil ca pe cele mai vechi o sa le gasesti mai interesante decat pe cele noi, nu stiu de ce, probabil cand eram mai mic aveam mai multe de spus lumii, acum prefer sa tin multe pentru mine. 🙂
In seara asta o sa incerc sa scriu.
ma bucur ca o sa scrii…..nu inteleg ce determina oamenii sa devina atat de anosti si tristi….sper ca atunci cand voi ajunge la varsta lor 30-40 ani sa ma pot bucura de viata mea, sa fiu multumita de mine si sa incep fiecare zi cu un zambet (incerc sa ma tin de asta de pe acum :):)….daca nu pot realiza asta macar mai am 5-10 ani sa ma bucur de viata….:D:D
Ca unul care a trecut de vreo 2 ani de bariera de 30 pot spune ca (pana acum) viata nu e diferita. Parerea mea e ca viata e cum vrea fiecare sa o vada si de aceea oamenii care sunt tristi, sunt tristi pentru ca ei vor sa fie tristi.
inseamna ca sunt pe drumul cel bun :))))))