Din cand in cand mai am cate un cosmar. N-am mai vorbit despre ele pentru ca n-au nimic senzational. Asta de azi insa are.
Ma fugarea ca de obicei nu stiu cine (pe bune, nu stiu. Intotdeauna fug dar niciodata nu stiu cine ma urmareste). Am bagat mare sprint, am luat si curbe cu mare finete, pana la un moment dat cand vad o mare cutie patrata. Nu stiu de ce si in ce fel mi s-a parut o idee buna sa alerg in jurul ei. Asa ca am inceput sa ma invartesc de mama focului in jurul cutiei presupunand ca monstralaul sau ce o fi fost el de ma urmarea era in spatele meu. Ca in desene animate, viteza crestea din ce in ce mai mult…
Si atunci a sunat alarma la ceas. Am fost trezit imediat, mi-am ridicat repede capul de pe perna si am avut uimirea sa se invarta camera cu mine. Mi-a luat ceva sa-mi revin, jur ca senzatia de ameteala era perfect reala, ca si cum simturile ar fi luat de bun ceea ce am visat.
Nu mi s-a mai intamplat niciodata sa ma invart in vis si sa ametesc in realitate, este ceva cu totul nou si oarecum ingrijorator.
Iti dai seama daca ma casatoresc in vis? O sa am copii in realitate.