Sunt un pofticios dependent de mancare care in mai bine de un an a ajuns de la o forma rotunda la o forma umana.
Asta e partea buna, partea rea e ca numai eu stiu cate sacrificii a trebuit sa fac pentru asta. Le-am facut, le fac si le voi face, sunt insa om si puterea mea de stapanire are o limita. Sunt zile ca asta de azi in care Universul comploteaza sa trimita caloriile in burta mea.
1) Trec pe langa o covrigarie, ma loveste un miros de covrigi calzi de n-am putut sa-i rezist. Am cerut vreo 3 cu juma de glas pentru ca ceva inauntrul meu urla sa-i iau pe toti.
2) Pe urma ma suna un tovaras sa ies la bere. E vorba de bere, cum pana mea sa refuz. Stiu ca nu e buna pentru slabit, ba din contra, dar n-am ce face, trebuie sa ma sacrific.
3) Ajung acasa, mama imi da o ditamai ciocolata. E cadou de la mama, nu pot sa o refuz.
Acum e 2 dimineata iar eu mananc ciocolata gandindu-ma ca daca vor mai fi astfel de zile cura mea de slabire se va transforma in limitarea proportiilor ingrasarii. Dar puii mei, cine poate rezista tentatiei covrigilor, berii si ciocolatei?
lasa ca mai merge cate o zi de genul asta din cand in cand π
Sa am vreo 5 zile din astea pe saptamana si o sa incep din nou sa ma rostogolesc :)))