Ma duc acum vreo saptamana ca tot omul la baie, imi fac treburile si trag apa. Nasul trage alarma:
– Aici miroase a mere!
Era de la noul deodorant de W.C.. Si, incepand de atunci, creierul meu a fost dresat sa inteleaga ca de cate ori trag apa va urma miros de mere.
Dovada ca ne inrudim cu cainii (cel putin eu) si ca teoria evolutionista ar avea urme de adevar a fost cand, asemeni experimentelor lui Pavlov, am dat de miros de mar altundeva decat in baie. In momentul in care am mirosit marul m-am gandit instantaneu ca nu se simte si mirosul de, va trebui sa ma scuzi, rahat. Atunci mi-am dat seama cu dezamagire ca am fost dresat asemeni unui caine si m-am obisnuit ca mirosul de mar sa fie precedat sau urmat de miresmele specifice baii.
Norocul meu ca nu sunt un fan al merelor pentru ca sunt absolut sigur ca o sa treaca o perioada buna de timp pana o sa pot sa-l pun in gura pe urmatorul.
Ce om destept o fi luat decizia sa faca deodorant de W.C. cu aroma de mere? S-or fi facut experiemnte in urma carora au descoperit ca omul isi face nevoile cel mai bine intr-o livada de mere sau ce?