Am dus-o pe vara-mea la cursul de canto. Trebuie spus ca profa ei de canto este cea mai draguta tipa pe care am vazut-o in ultimii ani (ma refer fata in fata deci Kate Beckinsale nu se pune).
Intram in scara blocului si dam de un paznic cu fata de securist care ma intreaba ce cautam. Pana cand raspund interogatoriului paznicului isi face aparitia un tip care probabil a prins discutia din zbor ca ma salveaza:
– Acolo merg si eu, e ok.
Pe drum imi spune brusc:
– Merg acolo ca e prietena mea.
“Nu stiu ce sa fac cu aceasta informatie” m-am gandit, dar am zis sa nu o spun cu voce tare. Am crezut ca vrea sa faca conversatie asa ca am incercat sa port o discutie. In aproximativ un minut cat a durat drumul a avut grija sa-mi spuna de 3 ori ca e prietena lui.
Imi venea sa-i spun ca am vazut caini care-si marcheaza teritoriul mai putin ostentativ decat o face el.
In fine, am ajuns, am scapat de tip. Am stat o ora pe acolo cat a durat cursul, timp in care eu mi-aduc aminte ca am citit presa pe telefon si am mai ascultat din cand in cand ce se canta. Si m-am mai uitat la profa ca aveam la ce.
La plecare am discutat un pic, nimic spectaculos, doar chestii de politete.
Cand iesim din bloc, ma ia vara-mea la scandal:
– Data viitoare sa pleci!
– De ce?
– Ai vorbit prea mult!
– Eu!?!?!?
– Da!
– Pai si ce sa fac o ora?
– Te duci la biblioteca, ca tot ziceai ca n-ai fost niciodata, si citesti o carte pana vii sa ma iei!
– Dar….
– Nu! Te duci!
Iti zic, ziua de azi a avut fragmente de comedie absurda din care n-am inteles nimic.