Alergam azi dupa o minge de baschet. Eram in plin sprint, m-am aplecat sa o iau de jos si exact atunci am simtit cum ma impiedic de un picior aparut neasteptat in calea mea. Dezechilibrat fiind, am inceput sa alerg incontrolabil cu capul inainte spre un gard de fier. In fractiunile de secunda ce au urmat stiu ca am vazut gardul apropiindu-se vertiginos dupa care jur ca timpul a incetinit drastic.
A fost exact ca in filme. In maxim o secunda cat mai aveam pana la impact stiu ca am putut sa ma gandesc ca daca nu fac ceva, capul meu va avea de suferit grav, dupa care am gasit o solutie de avarie in a imi arunca un umar inspre gard si a trage capul cat mai aproape de piept. Dupa impact am cazut si am fost ametit cateva minute insa si atunci si acum sunt sigur ca am fost ametit din cauza distorsiunii timpului si nu a loviturii.
Mi-am salvat capul intr-un mod pe care imi permit sa-l numesc miraculos insa miracolul pe care nu-l inteleg este felul in care timpul s-a oprit in acea secunda. N-as fi crezut asta daca nu mi s-ar fi intamplat mie, asa insa trebuie sa o cred si prin urmare si sa incerc sa o inteleg.
Singura umbra de idee pe care o am pana acum este un studiu facut de coreeni care spunea ca cei care se joaca anumite jocuri au in nu stiu cate zeci de procente decizii mai bune si reactii mai rapide in situatii limita decat cei care nu se joaca. Insa de aici si pana la dilatarea timpului este cale lunga.
Prin urmare, pana la noi descoperiri pot spune ca jocurile pe pc salveaza vieti.