Nu am o definitie prea clara a filmelor pe care le consider bune. Pot spune ca un film sau altul sunt bune fara ca ele sa se incadreze in acelasi tipar sau sa aiba macar vreun element comun.
Nu pot spune nici ca sunt mare cinefil. Am o abordare un pic idioata asupra filmelor, plang ca nu gasesc filme bune dar nici nu fac ceva sa le caut. Astept ca ele sa-mi pice cumva din cer, ca marul in capul lui Newton.
Asa ca filmele bune pe care le descopar sunt rare.
Observ ca am facut doua tone de introducere. Asa se intampla de fiecare data cand sunt entuziasmat in legatura cu un film. O sa incerc sa trec la subiect.
Synchronicity este un film pe care l-am vazut pana acum de doua ori si care m-a facut sa ma gandesc serios ca poate sunt prea prost ca sa-l inteleg.
L-am vazut prima data si n-am inteles mare lucru din el. Am facut brain storming cu Radu si cu Andrei, am reusit sa punem cap la cap cateva elemente dar nu suficient incat sa putem afirma ca am inteles filmul. Le-am zis ca o sa-l vad si a doua oara si o sa-mi iau zi carnetel si pix ca sa fac desene. Nu puteam nici macar sa-mi dau seama daca este un film foarte bun sau foarte prost.
Mi-am tinut promisiunea. Tocmai l-am terminat de vazut a doua oara, cred ca in sfarsit am inteles ideea generala dar o sa-l mai vad o data sau de doua ori ca sa-i inteleg si detaliile.
Nu credeam ca un film poate sa imi puna creierul la munca atat de rau. Filmul asta a reusit si de aceea pot spune ca sunt foarte entuziasmat in legatura cu el si l-am trecut in categoria filmelor ele preferate.