Sunt un om care isi traieste viata in emotii. Am realizat ca, uitandu-ma in urma, ceea ce imi apare cel mai viu in minte nu sunt amintirile in sine ci emotiile lor. Stiu mai exact ce am simtit in acele momente decat ce am facut sau ce s-a intamplat de fapt.
Fac introducerea asta pentru ca am inceput sa ma gandesc daca stau prea mult timp la calculator sau nu. Ratiunea imi spunea ca da, simtirea imi spunea ca nu. Ca sa le impac, am aplicat acest criteriu al emotiilor si am realizat ca computerul reuseste sa imi procure niste emotii destul de puternice si de dragute.
Sunt de acord ca deocamdata nu poate concura cu emotiile pe care are capacitatea de a le oferi viata reala, mai stiu insa si ca este de preferat in momentele in care viata nu aduce nimic interesant.
In concluzie, vad in calculator o sursa de emotii iar asta justifica, dupa standardele mele, orele petrecute in fata lui.
… musca pe caciula?
Asa cum explicam si in articol, nu. π