Cand citesc imi place sa-mi imaginez ceea ce citesc. Dau fata personajelor, creionez si colorez peisajul, mintea mea umple totul pana la cele mai mici detalii astfel incat cuvintele se transforma intr-un film pe care il derulez in interiorul creierului meu. De asta iubesc autorii care stiu sa creioneze peisaje si situatii fara sa ma plictiseasca cu detalii excesive. Am nevoie doar de cateva puncte de reper ca restul pot si-mi place sa construiesc singur.
Am tot citit si am tot vazut incercari de aparate care creaza realitatea virtuala. Incercarile sunt inca primitive insa evolutia este foarte rapida si sunt sigur ca in cativa ani vom putea vedea si simti la cu totul alt nivel filmele si jocurile. Sunt sigur ca, candva in viitor, aparatele astea vor reusi sa redea si gandurile umane, vor putea transpune omul in realitatea pe care mintea lui o creeaza.
Cat mi-ar placea sa apuc ziua aia in care sa pot sa vad cu ochii mei ceea ce deocamdata pot sa vad doar prin puterea imaginatiei!
Pe mine una ma cam sperie ideea. Mi-e teama ca nu o sa mai pot face diferenta dintre realitati. Pana la urma care e realitatea reala?:) Ca si acum, multe lucruri nu sunt ceea ce credem ca sunt. Adica noi nu vedem lucrurile, ci lumina pe care ele o reflecta de exemplu. Vazusem de curand o imagine cu sangele unui scafandru care la adancimi foarte mari e verde, nu rosu, din cauza ca unda de lumina rosie nu ajunge asa departe. Pana atunci, prefer sa imi imaginez doar in minte ceea ce citesc/aud. Sunt eu mai fricoasa :).
Realitatea reala nu exista, realitatea este o chestie teribil de subiectiva, asa cum o vede fiecare in parte. Doi oameni se uita la acelasi lucru si, fiind diferiti, il vad diferit. Realitatea absoluta, daca exista, nu este oricum in putina noastra de a o intelege.
Revenind la realitatea virtuala pe care o visez eu, o vad ca pe un mijloc de stimulare si de manifestare a imaginatiei, asa cum e pictura, muzica sau literatura, de exemplu.
Am inteles :). O nou tip de arta.
Ceva de genul, o manifestare a ideilor care sa nu trebuiasca sa treaca prin maini sau cuvinte scrise. Mai e insa foarte mult pana acolo. 🙂
Un nou, pardon :).