Daca sunt atat de multi oameni buni in lumea asta atunci de ce e situatia atat de nasoala?
E o intrebare pe care mi-o pun de zeci de ani si care m-a facut incet, incet, sa nu ma consider un om bun. Daca toti oamenii se considera buni si cu toate astea sunt atatea probleme in fiecare societate din lumea asta singurele concluzii care se pot trage sunt ori ca notiunea de bunatate este gresita si trebuie regandita de la zero ori ca oamenii sunt cea mai ipocrita rasa de pe planeta.
Pana ma dumiresc care din astea doua ipoteze este valabila, ma tin departe de bunatate, ca e dubioasa. Si da, daca as avea superputeri sunt aproape sigur ca as fi personajul negativ din poveste.
Eu din ce am citit este ca nu ar trebui sa judecam oamenii ca fiind buni sau rai. Pentru ca e o evaluare globala, o suprageneralizare. Se pare ca ar trebui sa judecam faptele lor ca fiind bune sau rele. Cam asa ar trebui sa gandim si despre noi. Am facut ceva bun/ceva rau – nu ca sunt un om bun sau un om rau. Asa te invata in psihoterapie sa gandesti pentru a invata cum sta treaba cu relatiile interumane si cu autoevaluarea. Inca ma lupt sa gandesc asa cand ma enerveaza cineva π – “Nu il face prost/rau. Ceea ce a facut a fost stupid sau urat”. Uneori merge :).
Andreea, sunt total de acord. Binele si raul sunt notiuni subiective, de aceea ce unuia ii pare ca e bine altuia poate sa-i faca rau.
Parerea mea este ca nu exista oameni rai, exista doar oameni care au trait intr-un mediu care i-a facut sa fie asa cum sunt.
Cu toate astea, tot ma calca pe nervi cand aud pe unul sau pe altul ce naspa sunt ceilalti sau cat de minunati sunt ei. π
Da, inteleg ce zici. Judecam foarte repede si punem etichete si nu vedem batul din ochiul nostru.