viata mea este o mare

uneori mi se intampla sa scriu ceva, sa scriu mult, sa mi se para ca scriu ceea
ce imi doresc, dar in final, cand cred ca am terminat si recitesc tot ce am
scris, sa-mi dau seama ca totul este prost scris si sa rup foaia.
cam asta simt de vreo luna incoace. numai ca nu este legat de ceea ce am scris.
este vorba de viata. imi vine sa rup ceea ce stiam despre mine si sa incerc sa
ma descopar din nou.
sunt niste senzatii greu de inteles si de aceea sunt si mai greu de
explicat…probabil ca acum inteleg cel mai bine cum se simte fluturele in
coconul lui inainte de metamorfoza.
este nerabdarea schimbarii care va veni amestecata cu amintirile trecutului si
cu indoielile prezentului.
este o stare de nervozitate de care nu mai pot sa scap amestecata cu pierderea
oricarei urme de umor si cu o analiza cat mai atenta a fiecarui gand care imi
bantuie mintea…
ti-am spus de la inceput sa nu incerci sa ma intelegi. este un avertisment
foarte serios. nu poti sa intelegi o fiinta care inca se cauta. cand se va gasi
poate vei reusi.
deocamdata este mai bine sa stai departe pentru ca daca incerci sa te apropii nu
vei intelege.
stiu doar ca am nevoie de izolarea mea mai mult sau mai putin autoimpusa iar
singura forma de comunicare cu exteriorul sa fie ceea ce scriu.
trecutul mi se pare pierdut in urma mea…un an mi se pare o eternitate…iar
atunci cand fragmente din el mi se reintorc in minte, isi gasesc ecoul in mine,
mi-aduc aminte cum era atunci, imediat compar cu mine cel de acum…concluzia
este ca nu mai sunt acelasi. intre timp am devenit mai complex. partile de
atunci exista inca in mine numai ca intre timp am adaugat si altele. unele sunt
frumoase, altele mai putin…e un proces de acumulare continua.
viata seamana cu valurile marii…ai vazut ca inaintea fiecarui val apa se
retrage putin, o scurta perioada de timp totul este calm, pentru ca dupa aceea
valul sa aduca haosul? ai observat ca inaintea valurilor mai mari perioada de
calm este mai lunga? cam asa este si in viata. cu cat perioada de liniste se
prelungeste cu atat evenimentul care va veni va fi mai important. cea mai mare
amagire este sa cred ca dupa valul asta totul se va termina. e ca si cum as cere
marii sa nu mai aiba valuri. viata este o continua incercare de a trece peste
valurile ce vin si se duc.
doar eu raman. de fiecare data cu ceva in plus.
…sunt curios ce-mi va aduce valul asta.