Running for my life

Am citit despre cei care pot interveni liberi in visele lor si i-am invidiat. Visele mele au aspect de film, le vad dar prea putin pot interveni, in cel mai bun caz pot decide actiunile mele desi de cele mai multe ori nu.
In noaptea asta am depasit insa aceasta bariera.

Eram in Giurgiu (in vis, desigur) si vad cum din cer apare brusc o enorma nava spatiala (stiu, acum si eu rad dar atunci era pe viata si pe moarte). Dupa ce apare se indreapta spre o alta, pe care n-o observasem initial si care era “parcata” pe sol.

Dupa cateva secunde incordate nava tocmai aparuta trage in aia de jos, o ciuperca uriasa apare la orizont si imi dau seama ca trebuie sa fug.

Aici apare momentul critic. Dupa ce fug ceva timp de mama focului, ma gandesc ca am nevoie de o statie de metrou ca sa pot evita suflul exploziei care se apropia cu o viteza net superioara mie. Siii, pentru prima data, am creat ceva intr-un vis. Dupa cateva sute de metri de alergat am dat de statie, am apucat sa sar jos dupa care am fost aruncat cativa metri pe peron de suflul exploziei care ma prinsese din urma.

M-am trezit extrem de obosit si cu sufletul la gura, mi-am dat seama ca nu am cum sa adorm la loc imediat, asta e motivul pentru acest articol. Desigur e si faptul ca pentru prima data am intervenit in “matricea” viselor mele.
Ma simt un fel de Neo.

6 Responses

    • Victor says:

      Multumesc! :)))
      A fost bine sa scriu pe loc pentru ca de dimineata cand m-am trezit nu mai mi-am adus aminte nimic.

  1. Ciprian says:

    la fel patesc si eu , de multe ori vreau sa povestesc ce am visat dar nu imi mai aduc aminte dupa ce adorm la loc :)) , you are the chosen ONE :))

    • Victor says:

      Sunt curios cum evolueaza situatia pentru ca daca ajung sa pot sa creez chestii in fiecare vis atunci o sa fie genial. 😀

Leave a Reply to Black Swan Cancel reply