Cred ca am reusit sa ajung la un compromis cu blogul asta. Este un blog despre stari puternice, am observat ca numai atunci cand viata mea linistita este zdruncinata din temelii de trairi radicale imi apare dorinta de a scrie.
Am o frica teribila de dentist. Asta stiam deja, am uitat insa sa o traiesc. N-am mai fost de cativa ani printr-un cabinet stomatologic asa ca am uitat senzatiile puternice pe care le simteam.
In cele cateva minute in care am stat in sala de asteptare am avut toate simptomele clasice: transpiratie abundenta, tremurul degetelor, senzatia ca cineva imi strange stomacul si nu-i mai da drumul.
Am cautat sa-mi infrang rational frica irationala dar nu am reusit.
Am reusit insa sa imi dau seama de o chestie interesanta. Senzatiile astea pe care le-am avut asteptand sa intru la medicul stomatolog si pe care creierul meu le-a asociat cu frica erau aproape identice cu senzatiile prin care am trecut cand m-am indragostit prima data.
Am mers mai departe pe firul ideii si mi-am dat seama ca elementul comun al celor doua trairi era desprinderea din normalitate. Si frica si dragostea sunt doua chestii care schimba viata, macar temporar. Pus in fata schimbarii, creierul reactioneaza. Panicat, arunca tot felul de substante ca sa se adapteze.
Imi plac senzatiile astea. Bine, nu in momentul in care le traiesc ci dupa. Dupa ce trec de momentul respectiv ma simt mai viu ca niciodata.