o seara uda dar frumoasa

-o sa port hanoracul ala rosu din poza.

cand am deschis usa de la intrarea in bloc am avut un soc. atunci cand intrasem
in casa picura dar nu foarte rau. acum, cand vroiam sa plec, incepuse o ploaie
torentiala cum nu am mai vazut de mult timp. m-am gandit ca mie imi place
ploaia, dar sa fie ploaie din aia calda de vara…ploaia asta nu semana deloc cu
descrierea unei ploi calde de vara…
m-am gandit sa ma intorc sa imi iau ceva care sa ma apere de ploaie. am
abandonat repede gandul pentru ca eu nu port niciodata umbrela (am observat ca,
desi ma apara de apa pe cap, ajung de doua ori mai ud in restul corpului…) si
nici vreo haina mai groasa nu aveam pentru ca pentru mine, atunci cand imi fac
bagajul, este intotdeauna vara (de lene, ca sa nu car prea multe lucruri). prin
urmare vremea ploioasa sau rece ma ia intotdeauna prin surprindere (din punctul
asta de vedere cred ca as fi foarte bun sa lucrez la o firma de deszapezire).
prin urmare mi-am continuat drumul. cand am ajuns la liceul Lazar mi-am dat
seama ca alesesem cel mai prost loc de intalnire cu putinta. asta din cauza
faptului ca nu luasem in niciun moment in calcul ploaia. daca nu stiai, iti spun
eu acum ca liceul NU are streasina.  am ajuns cu 10 minute mai devreme. 10
minute pe care le-am petrecut la umbra unui pom. (ce romantic,nu?) trebuie sa
recunosc ca pomul ala si-a facut bine datoria de umbrela, lucru pentru care ii
sunt extrem de recunoscator.
m-am intalnit cu Loredana care a venit la timp (nu-mi plac fetele care ajung mai
devreme de ora stabilita. eu sunt un tip foarte punctual si in general ajung la
fix la intalnire. si ma simt prost (nu ca n-as fi) daca gasesc persoana cu care
ma intalnesc asteptandu-ma).
in drum spre sala de concerte am descoperit ca adidasii mei nu sunt
impermeabili. a fost o descoperire destul de foarte tragica dar amuzanta pentru
ca in scurt timp am descoperit ca in adidasi exista apa. si apa aia facea
fleosc! fleosc! atunci cand paseam…a fost o experienta destul de interesanta…
concertul a fost unul dintre cele mai frumoase la care am fost. atat Bach cat si
Mozart imi plac mult de tot. nu am ascultat prea multe lucrari de-ale lor, dar
cele pe care le-am ascultat mi-au placut toate. imi place mult atmosfera de la
un astfel de concert…imi este imposibil sa o descriu, nu am cuvinte….
la finalul spectacolului am sperat ca ploaia a stat. vremea nu a impartasit
optimismul meu, motiv pentru care apa curgea din cer. mi-am pus iar gluga pe cap
(urasc sa port gluga).
ne-am intors pe acelasi drum pe care am venit numai ca de aceasta data adidasii
mei se umplusera cu apa. in unele momente aveam senzatia ca apa curge din
adidasi pe la glezne (nu sunt sigur ca nu s-a intamplat asa). din momentul asta
a fost mai usor. nu mai aveam de ce sa ma feresc, prin urmare nu am mai incercat
sa ocolesc lacurile. am dus-o pe Loredana la autobuz dupa care m-am dus si eu la
metrou. a trebuit sa-l astept vreo 10 minute timp in care m-am plimbat (nu pot
sa astept metroul stand pe loc, simt nevoia sa ma plimb). in final am descoperit
ca toata statia de metrou era plina de urmele pasilor mei. prin urmare ma simt
obligat sa cer scuze femeii de serviciu si vreau sa-i spun ca nu a fost o armata
de tipi care au invadat metroul…a fost doar unul dar pe care il manca ceva
undeva si a trebuit sa se plimbe.
in final a venit metroul. s-a auzit o sonerie de mobil cu manele. timp de cateva
secunde zgomotul a devenit din ce in ce mai tare pana ce in final langa mine se
aseaza posesorul unei minunate creatii a tehnologiei moderne care era pusa sa
emita in urechile tuturor celor aflati pe o raza de un kilometru acordurile
sublime ale unei melodii mugita de gutza, salam, sau cine stie ce mezel era
ala… tipul era fleasca si mai avea si un fular cu Steaua la el. in calitate de
fan al oricarei echipe nebucurestene m-am gandit ca poate a pierdut Steaua si de
aia omul asculta versuri cu inimi scrantite (am ajuns acasa si am descoperit ca
Steaua a castigat, prin urmare tipul nu are nicio scuza).
acum stau, ascult muzica si scriu povestea serii asteia. in mintea mea sunt
multe alte amintiri frumoase in legatura cu ea dar inca nu ma descurc sa spun
atat de bine in cuvinte lucrurile frumoase…dar mai este timp sa invat.