pagina de jurnal

stii…ai vrut vreodata sa spui multe lucruri in acelasi timp si nu ai stiut cu
ce sa incepi?
cam asta mi se intampla acum….si problema mea e ca, cu cat vreau sa scriu mai
frumos despre ceva, cu atat imi iese totul mai prost. asa ca acum am de ales:
ori pierd 3 ore incercand sa spun frumos ceea ce mi s-a intamplat azi dupa care
o sa descopar ca primesc reclamatii ori o sa trec totul in revista cat mai vag
ori o sa scriu despre cu totul altceva. si oricat de tentanta ar parea ultima
varianta, o sa o aleg pe prima.
prin urmare o sa fie un (un ce? nu am stiu niciodata cum sa-i spun…) ceva lung
si probabil plictisitor.
acum ca te-am avertizat (stiu ca oricum o sa citesti pentru ca asa e
curiozitatea asta, n-ai ce-i face) o sa incep cu inceputul.
….si nu o sa incep cu inceputul pentru ca eu scriu deci pot sa scriu ce vreau.
eu nu am nimic cu cainii. nici cu animalele. nici cu fetele care iubesc
animalele si care imi trimit massuri. eu vroiam in ceea ce am scris ieri sa spun
ca, decat sa ne facem ca facem, mai bine facem. sau nu facem. sa dam un site mai
departe ca sa avem constiinta impacata ca am facut ceva (si sigur ca multi se
vor simti salvatorii animalelor trecand adresa aia mai departe) e ca si cum n-am
face nimic. parerea mea este ca daca toti ar vedea atrocitatile la care sunt
supuse animalele si pe urma i-ai pune sa vina sa demonstreze pentru ceva in
sensul asta, foarte putina lume ar veni. pentru ca este usor sa acuzi ceva din
fotoliu dar este al naibii de greu sa faci ceva concret.
asa, poti sa ai iluzia ca salvezi padurea reducand pe cat posibil consumul de
curent electric si nearuncand hartia aiurea. si daca faci asta o viata intreaga
se poate spune ca ai salvat un copac de la taiere. ceea ce este totusi ceva.
…decat sa dai un site mai departe si sa crezi ca in felul asta salvezi animalele.

acum sa trecem la lucrurile cu adevarat frumoase care mi s-au intamplat azi.
chiar…in legatura cu asta. mi-au spus mai multi prieteni ca eu am o viata
foarte interesanta. am inteles ca au tras concluzia asta citind ceea ce scriu eu
aici. parerea mea este ca viata mea nu este mai interesanta decat a altora. din
contra, as spune ca foarte multa lume are o viata mai interesanta decat a mea.
poate ca avantajul meu este ca stiu sa ma bucur de fiecare lucru frumos care mi
se intampla. cand sunt undeva incerc sa vad partea frumoasa in a fi acolo in loc
sa imi doresc sa fiu in alta parte. si poate ca la impresia ca am o viata
interesanta duce si faptul ca stiu sa o scriu frumos in cuvinte (sincer vorbind,
nu sunt deloc sigur de asta pentru ca eu chiar nu reusesc sa scriu tot ceea ce
simt).
…revenind la lucruri frumoase…
m-am dus azi sa caut bilet la Iron Maiden (ok…nu-mi spune si tu ca este mult
prea tarziu. am aflat deja. cand am intrebat-o pe vanzatoare s-a uitat la mine
de parca as fi fost un martian si as fi intrebat de drumul catre Jupiter. dupa
care cu un zambet ironic mi-a spus ca biletele s-au epuizat din februarie. nu
inteleg de ce nu putea sa-mi spuna asta pe un ton normal. hipiotul din mine a
fost pus la grea incercare dar a rezistat eroic prin urmare m-am abtinut de la
un comentariu rautacios.). in drumul meu spre statia de metrou m-am intalnit cu
Andreea si cu Cristina. m-au invitat la o plimbare pe care nu am putut-o refuza.
am stat cateva ore in iarba si a fost frumos de tot. mai lipsea numai Dunarea
(chiar….mi-e dor sa fac baie in Dunare…) din peisaj… a fost o plimbare
care mi-a placut mult si o discutie interesanta despre multe chestii…cateva
ore au trecut de parca nici n-ar fi fost. e ciudat cum timpul trece repede
atunci cand te simti bine. desi era sa fiu schestrat de fete, am reusit sa
evadez :))

pentru ca mi-am amintit ca trebuie sa ma intalnesc cu Andrei (Andrei e verisorul
meu de 8 ani care tipa de aude tot blocul atunci cand ma vede pentru ca stie ca
ne vom juca worms (joc la care ma bate atunci cand imi aduc aminte sa il las :D)
m-am dus la Andrei care de cum m-a vazut mi-a spus fericit ca si-a facut temele
numai ca sa ne jucam. a fost foarte dezamagit cand i-am spus ca nu pot sa stau
mult pentru ca ma intalnesc cu Silviu si de aceea a trebuit sa-i promit ca o sa
vin si maine (asa m-a pacalit sa vin si azi. ieri nu am putut sta prea mult si a
trebuit sa-i promit ca o sa vin si azi.). lucru pe care sunt nevoit sa-l fac (nu
ca nu mi-ar place. imi place acolo ca sunt centrul atentiei :)) verisorul meu
vrea mereu sa ne jucam in timp ce verisoara mea de un an si jumatate este
indragostita de mine) pentru ca cineva mi-a spus ca nu este bine sa nu-ti
respecti promisiunile facute copiilor.
asa…stai ca am uitat unde eram…
mi-a facut bunica mea cea mai buna cafea din lume (este singura care stie sa
faca o cafea mai buna decat a mea. si o face mult, mult mai buna) si am inceput
sa ma joc…
intre timp ma suna Silviu care imi spune ca este prea obosit ca sa mearga la
concert (de parca la concertul ala trebuia sa munceasca enorm :)) ). in schimb
ma intreba daca nu am chef sa merg printr-un club (probabil ca in club este mai
odihnitor). apucase deja sa imi spuna  Loredana ca o sa vina si ea prin urmare a
trebuit sa refuz invitatia lui Silviu. in tot timpul discutiei asteia telefonice
Andrei tipa la mine ca e randul meu sa joc si ca, dupa ce ca stau atat de putin
mai vorbesc si la telefon in loc sa ma joc cu el. (cand ma joc cu el vrea
exlusivitate…)
in cele din urma am reusit sa fug de la Andrei (a trebuit sa-i promit ca maine
stau muuuult), m-am intalnit cu Loredana si am mers la concert.
a fost unul dintre cele mai reusite concerte (stiu ca mereu spun asta :)) dar
asa este. "Anotimpurile" lui Vivaldi sunt pur si simplu geniale si la fel si
acea simfonie a lui Schubert).
dupa concert am facut o plimbare prin Cismigiu…nu ma mai plimbasem de mult
prin Cismigiu noaptea si a fost chiar frumos…am vazut cum dorm ratele pe lac
si am avut o discutie interesanta si frumoasa in care am aflat multe lucruri….
in cele din urma a trebuit sa plecam dar as fi vrut sa mai raman…sunt momente
frumoase care parca nu vrei sa treaca…
a fost o zi frumoasa de tot. si cred ca acum am scris toate astea ca sa le pot
reciti din cand in cand si sa imi amintesc de ea….nu o sa stau sa-mi povestesc
fiecare zi. doar pe cele deosebite…

P.S.(multe): 1)ma bucur daca ai citit tot ceea ce am scris…sincer, nu cred ca
as fi avut atata rabdare. multumesc 🙂
2) daca ai citit numai primele 3 randuri si P.S.-urile te inteleg. si eu
probabil as fi facut la fel. :))
3) daca nu ai mai ajuns la P.S.-uri atunci inseamna ca punctul 3 este degeaba…
4) tot nu am spus cum as fi vrut ceea ce vroiam sa spun. sunt simtaminte pe care
inca nu stiu sa le pun asa cum trebuie in cuvinte.
5) am vrut sa numesc articolul: "clatita se intoarce". prietenii stiu de ce. nu
am facut-o pentru ca sper sa nu patesc la fel ca atunci…
6) a fost frumos 🙂