eu ti-am spus sa nu crezi ca ma cunosti daca citesti ceea ce scriu. vad ca este
greu pentru unii dintre voi sa nu faca asta si de aceea ma gandesc sa explic tot
aici de ce scriu ceea ce scriu.
"sa contrazic lumea atunci cand lumea are o idee fixa". este unul din
principiile pe care le urmez ori de cate ori am ocazia. ideile fixe nu sunt
bune, ele implica rigiditate in gandire si neputinta de a vedea si alternative.
de aceea voi incerca sa combat orice idee fixa voi observa ca exista.
iar articolul meu de acum doua zile este o astfel de tentativa de a incerca nu
atat sa distrug ideea de iubire cat sa o fac sa se clatine suficient de mult
incat mintea celui care citeste sa caute alternative la acest unic ideal.
observ ca nu am reusit si ca, mai mult decat atat, unii dintre voi s-au grabit
sa isi faca o parere gresita despre mine, uitand ca i-am avertizat in legatura
cu faptul ca nu ma cunosc.
poate ca nu mi-ar pasa atat de asta daca nu ar fi si persoane apropiate mie care
au facut acest lucru.
scriu ceea ce scriu acum din doua motive.
primul ar fi ca sa te fac sa intelegi ca nu tot ce scriu eu aici ma reprezinta.
unele lucruri da. celelalte sunt doar idei care mi-au trecut prin minte si pe
care am incercat sa le dezvolt in scris. idei la care tu sa te gandesti si sa
judeci daca sunt bune sau nu.
al doilea este din lene. nu vreau sa stau sa explic fiecarei persoane in parte
parerea mea despre iubire si m-as plictisi sa repet acelasi lucru de 3-4 ori.
nu retrag absolut deloc ceea ce am scris in articolul "despre iubire". stiu
sigur ca unele persoane vad in iubire un fel de mantuire, asa cum persoanele
religioase gasesc mantuirea in religie. iubirea este mult prea mult idealizata
si de aceea relatiile se desfac atat de repede. oamenii au asteptari mult prea
mari de la acest sentiment (sentiment care este intr-adevar poate cel mai frumos
din cate poate simti omul) fara ca ei sa fie destul de buni incat sa-l poata
mentine si sa-l faca sa nu se stinga in timp. in multe cazuri e ca si cum ai
pune o floare in cocina porcilor pentru ca te astepti ca ea sa supravietuiasca
singura acolo si te-ai supara atunci cand ai vedea ca porcii au calcat-o in
picioare. iubirea nu vine si nu trece de una singura, ea depinde foarte mult de
tine si apoi de cel/cea pe care il/o iubesti. daca tu crezi in ea si vrei sa o
faci sa traiasca atunci va trai. daca nu, atunci va veni si va pleca fara sa
intelegi de ce. pastrarea iubirii in tine si in cel/cea pe care iubesti este o
chestie mult prea complicata…e, asa cum ii spuneam Andreei aseara, ca vinul.
daca pe sticla scrie ca trebuie baut la temperaturi intre 8-10 grade atunci este
obligatoriu sa il bei la acea temperatura. daca are 7 sau 11 grade atunci nu va
mai avea aceeasi aroma.
cam asa este si iubirea. trebuie sa stii la ce temperatura sa o pastrezi altfel
se va strica.
prin idealizarea iubirii, noi tinem iubirea la temperaturi de fierbere iar
atunci cand ii dam drumul ea arde totul in noi si in final, cand s-a consumat,
dispare.
iubirea trebuie tinuta la temperaturi domoale pentru a putea rezista in timp si
a duce la acel "au trait fericiti pana la adanci batraneti" pe care toata lumea
il doreste dar la care nimeni nu se gandeste serios cum sa faca sa ajunga…
eu, scriind ceea ce am scris acum doua zile, am incercat sa te fac sa te
gandesti la posibilitatea de a nu mai acorda iubirii un rol atat de inalt in
fericirea ta. stiu ca a fost un tel indraznet, observ ca nu am reusit sa fac
asta (de altfel ar fi fost foarte greu), ceea ce as vrea (si nu numai in
legatura cu articolul asta despre iubire ci cu toate articolele mele) este sa te
gandesti bine la idee, din tote unghiurile, nu doar al tau si sa ai mintea
destul de libera incat sa poti vedea obiectiv daca am (sau nu) dreptate.
ar mai fi multe de spus aici dar o sa ma opresc.
in concluzie, este ultima data cand mai fac precizarea asta: ceea ce cred eu nu
este intotdeauna ceea ce scriu aici.