Ochii ei

era in statia de autobuz. asculta muzica, asa cum facea intotdeauna cand iesea
afara. zambea pentru ca autobuzul tocmai plecase…era obisnuit cu asta, asa
patea mereu. aceste mici ghinioane i se intamplau aproape de fiecare data si le
accepta pentru ca stia ca fusese un norocos. viata intotdeauna ii daduse lucruri
frumoase si il ajutase atunci cand avusese nevoie…prin urmare ar fi fost
egoist din partea lui sa se supere pe viata pentru ca il facea mereu sa vada
autobuzul plecand din statie inainte ca el sa poata sa se urce.
plictisit, s-a uitat la cei care asteptau autobuzul. atunci a vazut-o. s-au
uitat timp de cateva secunde unul in ochii celuilalt. a vrut sa intoarca
privirea dar nu a putut. ochii aceia il prinsesera. privirea ei a ajuns direct
in inima…a simtit cum incepe sa-i bata din ce in ce mai tare si cum se
incalzeste din nou acel loc din piept pe care il credea pentru totdeauna inghetat…
in mintea lui au aparut imediat ceilalti ochi care avusesera acelasi efect
asupra lui…ochii aceia ii adusesera multa bucurie dar si multa suferinta…
durase atat de mult timp pana reusise sa ii uite iar acum alti ochi, diferiti
dar totusi atat de asemanatori, rascolisera toate amintirile si scosesera la
suprafata sentimente de mult ingropate.
ar fi vrut sa se duca la ea si sa o sarute. sa-i prinda barbia in maini si sa o
sarute…stia ca nu i-ar fi putut rezista asa cum nicio fata nu putea sa-i
reziste daca el isi punea in gand asta. prin acel sarut ar fi vrut sa-i dea tot
ceea ce nu putuse da nimanui atata timp. tot ceea ce ar fi putut da, ar fi vrut
sa dea, dar nu avusese cui. ar fi vrut sa-i spuna prin acel sarut ca are cei mai
frumosi ochi din lume si ca ar putea fi pentru totdeauna sclavul lor asa cum
nici ea nu ar fi putut rezista vointei lui….

– Tati! Tati! iti plac ochii vecinei noastre?
– Da, Alinutza…dar de ce ma intrebi?
– Uite-i! Ti-i dau tie daca-ti plac…

P.S.: e singurul banc pe care il tin minte si mi se pare finalul perfect pentru
povestirea mea. :)))))

4 Responses

  1. victor says:

    unul din motivele pentru care uram ora de romana in liceu era
    acela ca se lua cate o poezie si se diseca pana murea tot ceea
    ce era frumos in ea si ramaneau detaliile tehnice care pana la
    urma nu erau deloc esentiale…
    cred ca povestea mea si-ar pierde farmecul daca as spune cat
    este real si cat imaginatie…
    "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
    şi nu ucid
    cu mintea tainele, ce le-ntalnesc…"

  2. Tree3free says:

    :).."in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
    Lumina altora
    sugruma vraja nepatrunsului ascuns
    in adancimi de intuneric,
    dar eu,
    cu lumina mea sporesc a lumii taina"

  3. victor says:

    🙂
    …şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
    nu micsoreaza, ci tremuratoare
    mareste si mai tare taina noptii,
    asa inbogatesc si eu intunecata zare
    cu largi fiori de sfant mister
    si tot ce-i neinteles
    se schimba-n neintelesuri si mai mari…

    cu fiecare zi ce trece realizez din ce in ce mai mult cata
    dreptate are…

Leave a Reply