Finalul povestii…

se trezise mai obosit decat se culcase. adormise greu si dormise prost. o
visase. o visase in acea statie de autobuz, visase ca se duce la ea, ca o
strange in brate, ca o strange puternic la pieptul lui…o strangea mai tare, si
mai tare, si mai tare, pana cand formele lor se topeau, iar ei din doua jumatati
distincte se transformau intr-un intreg perfect si etern asa cum le-a fost
destinat sa fie…
sperase ca noaptea il va face sa o uite. sperase ca trezindu-se intr-o noua zi,
intamplarile zilei ce trecuse vor ramane in trecut.
se inselase.
primul gand cu care se trezise in minte fusese indreptat catre ea…ce facea ea
acum? oare se gandeste la el? oare si ea a simtit ce a simtit el?
stia ca trebuia sa faca ceva sa o intalneasca….dar nu stia ce. ii era ciuda ca
nu profitase atunci cand avusese ocazia. era una din lucrurile frumoase pe care
ti le ofera viata si de care trebuie sa stii sa profiti. dar lui ii fusese
teama. si acum se judeca foarte aspru din cauza asta.
fusese un las. avusese o sansa si o ratase. ce mai putea face acum?
nu stia.
stia doar ca trebuia sa faca ceva. trebuia sa o caute chiar daca asta ar fi
insemnat sa rascoleasca tot pamantul. era hotarat sa faca asta.
era o schimbare ciudata de atitudine. pana atunci lui nu i se paruse nimic si
nimeni destul de important incat sa-l faca sa se miste din nemiscarea lui. acum
i se parea normal sa iasa din amortire, i se parea firesc. trebuia sa o gaseasca
indiferent cat ar fi trebuit sa o caute.

La dracu cu povestea! oricum era ratata din start pentru ca n-am crezut in ea in
niciun moment. iar o poveste in care nu cred nu merita spusa. am atat de multe
povesti incepute si neterminate incat m-am saturat. poate ca de fapt nicio
poveste nu are un final fericit iar "au trait fericiti pana la adanci batraneti"
este o chestie pe care numai copiii sunt destul de naivi incat sa o poata crede.
poate ca tocmai de aia trebuie sa redevenim si noi copii. ca sa putem crede ca
povestile au un final fericit.
stiu ca un lucru este adevarat numai daca eu cred in el. eu cred ca am povestea
mea care asteapta sa fie scrisa. povestea aceea care are un final si, mai mult
decat atat, el este unul fericit. in lumea asta exista cineva pentru care eu
sunt perfect.
……aceea este singura poveste care ar merita scrisa.

10 Responses

  1. Anonymous says:

    cred ca vietile noastre vor fi mereu mai complexe decat
    povestile…
    am inteles nu de mult ca sunt oameni capabili sa traiasca in
    interior adevarate lupte, razboaie,catastrofe,pe care altii
    nici nu si le-au putut imagina vreodata.
    acei oameni isi vor intelege mai repede si mai trist sensul
    propriei vieti dar vor continua sa alerge asa, ca personajul
    tau, dupa himere. pentru ca ei cred in perfectiune. pentru ca
    tu crezi in perfectiune "exista cineva pentru care eu sunt
    perfect".
    e pacat sa scrii fara sa crezi, dar e si mai pacat sa nu crezi,
    sau sa nu scrii…

  2. Chagrin says:

    bineinteles ca toti stim ca o poveste este doar o poveste.
    dar are si ea sensul ei. si unii oameni au mare nevoie sa
    asculte din cand in cand cate o poveste. m-a intristat
    ultimul paragraf. probabil ar fi fost altceva daca ai fi
    crezut in povestea asta, si nu ai fi scris doar de dragul de
    a scrie. de data asta aproape ma pacalisei. dar nu conteaza.
    noi sa fim sanatosi. astept o alta poveste…si numai tu vei
    decide daca va fi una reala sau inventanta. pe curand

  3. victor says:

    pentru alina
    ma bucur ca iti place 🙂
    a fost o incercare…este prima data cand incerc sa scriu ceva
    ce este mai mult fictiune decat adevar (desi si povestea asta
    are la baza o urma de adevar…).
    intotdeauna este frumos sa visezi…si poate o sa mai scriu
    povesti…problema mea este ca pot sa le incep dar niciodata nu
    stiu sa le termin…
    e frumos sa visezi…dar trebuie sa stii sa nu te lasi atat de
    mult prins de vise incat sa uiti de realitate. speranta exista
    intotdeauna. un om fara speranta este un om mort 🙂

    pentru anonim
    omul este cea mai complexa fiinta de pe pamant. poate de aia
    este si cea mai nefericita. oamenii sunt atat de complecsi
    incat uita ca fericirea sta in lucrurile simple, in momentele
    pe care viata ti le pune la dispozitie in fiecare zi si pe care
    trebuie sa stii sa le vezi.
    eu cred ca toti trebuie sa tintim spre perfectiune. cu cat
    tintim mai sus cu atat ajungem mai sus. este adevarat si ca, cu
    cat tintim mai sus cu atat ajungem mai greu la ceea ce ne-am
    propus…sau poate nu vom ajunge niciodata. dar eu prefer sa-mi
    asum riscul asta decat sa fac compromisuri pe care mai incolo
    le voi regreta.

    pentru Andreea
    exista multe povesti. eu nu am scris niciodata una inventata in
    intregime. nici macar asta nu este 100% inventata 🙂 ii las pe
    cei care stiu sa scrie povesti sa o faca. eu nu ma consider
    destul de bun si nici nu vreau sa ajung destul de bun incat sa
    pot crea povesti ireale. ceea ce scriu eu vreau sa aiba la baza
    ceva real tocmai pentru a demonstra ca si viata poate oferi
    povesti frumoase, nu doar imaginatia.
    …pana la urma totul este un joc. 🙂 daca aproape te pacalisem
    inseamna ca incep sa devin din ce in ce mai bun in a-l juca…

  4. alina says:

    stii,in principiu,fiecare s-ar putea identifica mai mult sau
    mai putin cu o anumita poveste..si e bine sa visezi k sa stii
    mai mereu unde sa ajungi;iti creezi in minte un drum si dupa
    aia incerci sa il urmezi:)nu ar fi ideal?:P

  5. victor says:

    cred ca ai dreptate 🙂 …este bine sa visezi ca sa stii catre
    ce vrei sa te indrepti.
    totusi, eu prefer sa nu imi creionez drumul cu linii prea ferme
    (ce exprimare inteligenta) pentru a lasa neprevazutului o
    libertate cat mai mare.
    am cateva idei clare, in rest las viata sa ma surprinda
    oferindu-mi povestea pe care vrea ea sa mi-o dea, nu cea pe
    care as visa-o eu.
    imi place prea mult neprevazutul ca sa imi schitez clar
    povestea pe care vreau sa o am. cand va veni momentul sper
    ca-mi voi da seama si ca voi stii sa o traiesc. 🙂

  6. alina says:

    pana atunci,d c nu iti faci personajul fericit?asa,k d
    sarbatoare:)).daca tot poti sa il ajuti,d c sa nu o
    faci?:P:))[poooc:))]

Leave a Reply to victor Cancel reply