azi mi-am adus aminte de vremurile cand eram copil. este ciudat cat de
rar imi mai aduc aminte de acele vremuri. probabil ca viata ma prinde prea mult
in prezentul ei si de aceea uit sa mai privesc in urma. sau poate ca inca imi
este teama sa imi privesc trecutul…
am facut mult prostii in trecut. multe si mari. dar trecutul meu are si multe
parti frumoase.
si poate ca in seara asta sunt putin prea melancolic dar poate este mai bine asa
decat sa fiu indiferent.
mi se pare ciudat cum, daca stai putin sa privesti in urma, iti dai seama ca
trecutul tau este din ce in ce mai….mult…si mai mare….ca un sac in care
aduni amintiri si care pe masura ce inaintezi devine din ce in ce mai mare si
mai greu. iar atunci cand amintirile devin prea grele, cazi.
poate ca de aceea unii oameni traiesc in trecut. sacul lor de amitiri este prea
greu ca sa-l poata trage dupa ei…
vorbeam despre copii…ei sunt fericiti. este mult mai usor sa faci un copil
fericit decat un om matur. oamenii mari gandesc mult prea complex si de aceea
calea spre fericirea lor este la fel de complexa ca si gandirea lor. in timp ce
pe un copil poti sa-l faci fericit numai acordandu-i putina atentie si
jucandu-te cu el. simplu. si in felul asta el este mai fericit decat orice
fericire complexa a unui om matur.
copii gandesc mult mai simplu decat noi. cu cat este mai mic cu atat un copil
gandeste mai simplu. cu cat creste cu atat gandirea lui devine mai complexa si
cu atat este mai greu sa-l faci fericit.
pentru un exemplu concret, gandeste-te ca un bebelus este fericit daca este
tinut in brate de mama lui. cand va creste acest lucru nu va mai fi de ajuns.
ce vroiam eu de fapt sa spun este ca, pentru a gasi fericirea, cel mai simplu
este sa redevenim copii.
asa cum spunea cineva…voi trebuie sa fiti precum copiii acestia pentru a putea
ajunge in imparatia cerurilor.
…este usor sa fim fericiti. trebuie doar sa redevenim copii.
usor de zis. greu de facut.
Hristos a inviat!
Este greu sa redevenim copii, dar putem readuce in noi acea
perioada a vietii redescoperind candoarea, curatenia
sufleteasca, pudoarea si zambetul! Acestea nu se pierd, doar
se ratacesc … uneori …
Adevarat a inviat! 🙂
asa este…numai ca unii oameni le ratacesc atat de bine incat
nu le mai gasesc niciodata…
De ce traim noi din amintiri si mai ales de ce suferim atat
de mult amintindu-ne?
Intrebare retorica…pentru ca nostalgia este dulce-amara si
noua ne plac combinatiile incompatibile.
E deosebit de Nostalgic mesajul tau si e aproape imposibil sa
nu fi reusit,asa cum crezi tu ,sa nu fie inteles…toti avem
amintiri din trecut…nu-i asa?
E placut sa te doara amintidile…
pe mine nu ma dor amintirile…poate uneori ma intristeaza dar
niciodata nu ma dor. amintirile sunt frumoase….dar si
prezentul este frumos. si incerc sa fac in asa fel incat sa
transform prezentul in amitirile frumoase pe care le voi avea
in viitor.
viata mea e inconjurata de copii care au depasit de mult varsta
majoratului…
probabil k asa e lumea mea, mai infantila, dar imi place si
m-am obisnuit.
zambete mai pure,calm mai mult, ganduri mai clare, poate mai
egoiste, altfel de dragoste, altfel de prietenie…
e greu uneori sa ascundem copilul din noi dar e si mai greu
sa-l ajutam sa creasca intr-o lume ca asta.
copilaria propriu-zisa, cu toate amintirle ei ne construieste
si ne ajuta sa fim noi insine, sa nu ne piewrdem, sa nu ne
dizolvam…
esti norocoasa ca traiesti intr-o lume in care oamenii mai sunt
copii. profita de perioada asta cat de mult poti si incearca sa
iti tii lumea unita. 🙂
trebuie sa nu uitam sa fim copii indiferent ce varsta si ce
probleme avem.
"oamenii mari gandesc mult prea complex" daca nu mentionai
asta, nu imi dadeam seama niciodata.Eu credeam ca un copil
gandeste mult mai complex decat un om matur.M-ai scos din ceata :))
slab
frati-miu zice ca-s gras :-??
copilaria este inima tuturor varstelor
eu am avut parte de ce a mai frumoasa copilaria poate de aceea
gandesc asa ………si poate gandesc tot ca un copil
In fiecare dintre noi(om)este un copil….
Mi se pare un aticol foarte reusit si interesant. Imi place
foarte mult.:)
multumesc mult pentru aprecieri. 🙂 uite ca mai au putin si se
fac doi ani de cand am inceput sa descopar si sa educ copilul din
mine.
imi place ce ai scris,,amintirea este singurul lucru care nu se
uita niciodata,,la vremurile care sunt e bine sa trzim copilul
din noi ca sa trecem mai usor peste greutatile vietii.
DOAMNE AJUTA
scuze am gresit un cuvant,,trezim,,
viata devine minunata atunci cand reusim sa renuntam la gandirea
noastra absurd de complicata, la grijile inutile si redevenim
copii vazand viata asa cum este ea de fapt: simpla si frumoasa.
🙂