Despre povesti, Univers si Fat Frumos

mi se pare interesant faptul ca dupa ce am scris acum cateva zile ca toti
barbatii sunt porci, niciun prieten de-al meu nu a incercat sa nege asta, toti
au fost de acord, in schimb mai multe prietene mi-au spus ca nu este asa, ca
sunt si barbati buni. :))
asta inseamna pe de o parte ca noi suntem constienti de ceea ce suntem in timp
ce fetele inca mai spera sa gaseasca un tip care sa semene cu Fat-Frumosul pe
cal alb pe care si-l imagineaza.
in principiu acel Fat Frumos ar putea exista, cu mici ajustari datorate
adaptarii la realitate, problema este ca (si acum vorbesc in numele meu, dar ma
gandesc ca facand totusi parte din specia masculina s-ar putea generaliza intr-o
oarecare masura) noi nu putem fi adevarati Feti Frumosi decat dupa ce ne
indragostim.
ai vazut ca in povesti Fat Frumos alearga sa o salveze sau sa o gaseasca pe
Ileana Cosanzeana (cretin nume…cine s-o fi gandit la el?) si nu prea ii mai
pasa de nimeni altcineva?
cam asa suntem si noi. cand ne indragostim, pentru noi nu mai exista decat cea
pe care o iubim. si vorbesc aici de dragoste adevarata, nu de banalul
"normal ca o iubesc! nu vezi ce bine arata?!"
care de cele prea multe ori nu prea este iubire (am scris acum ceva timp un
articol pe tema asta, despre delimitarea atributiilor capetelor barbatului).
AVERTISMENT: daca o iubesti pentru ca arata bine inseamna ca nu gandesti cu
capul care trebuie.
revenind la Fat Frumos….atunci cand iubim nu mai conteaza decat Ileana
Cosanzeana noastra, de aceea atunci cand ne invita un vechi prieten la o bere
sau o prietena la o plimbare vei da replica
"nu pot pentru ca ma intalnesc cu Ileana"
asa suntem noi, ni se pare normal sa facem asta, pentru ca nu stiu daca ai
observat dar in majoritatea povestilor Fat Frumos nu prea are prieteni. are doar
cativa care il ajuta atunci cand are nevoie. dar atat. in rest, el nu face decat
sa faca ceea ce este necesar pentru a o gasi pe Ileana Cosanzeana. asa se
intampla si in realitate. in general poti sa-ti dai seama ca un barbat este cu
adevarat indragostit atunci cand incepe sa se intalneasca din ce in ce mai rar
cu prietenii lui, atunci cand isi suna aleasa de foarte multe ori si fara un
motiv concret, atunci cand face gesturi de care nu l-ai fi crezut niciodata in
stare pentru cea pe care o iubeste.
in viata, spre deosebire de povesti, se intampla de foarte multe ori ca Ileana
Cosanzeana sa se transforme in Baba Cloanta. eu cred ca de fapt Baba Cloanta
este reprezentarea Ilenei dupa ce relatia s-a terminat.
atunci ne dam seama ca cea pe care o iubeam si de aceea o consideram perfecta
are de fapt foarte multe defecte, ni se pare ca ne facuse vraji in asa fel incat
sa ni se para ca este cea mai frumoasa fiinta de pe pamant, ea fiind in
realitate un monstru plin de defecte.
atunci cand iubirea dispare, Ileana Cosanzeana ramane numai ceea ce este rau,
numai ceea ce este hidos. adica Baba Cloanta.
privind din punctul de vedere al fetelor nu cred ca sunt in masura sa spun eu
cum se poate spune povestea….ma limitez doar la a face presupunerea ca dupa ce
povestea se termina Fat Frumos devine Zmeul Zmeilor.
nu inteleg insa de ce in realitate povestile se termina altfel. ai observat cat
de putine povesti chiar se termina cu
"….si au trait fericiti pana la adanci batraneti" ?
poate pentru ca trebuie sa crezi in povesti si in existenta lor in lumea reala
pentru a putea trai una. poate ca suntem prea prinsi in lumea asta, atat de
prinsi in realitatea de zi cu zi incat daca ar fi sa avem ocazia sa traim o
poveste nu am fi in stare. pentru ca fiind prinsi in realitate ne-am pune
intrebri reale
cati bani are?
e desteapta?
ce prieteni are?
e frumoasa?
etc. etc. etc.
intrebarile astea distrug povestea.
pentru a trai o poveste trebuie sa stii sa traiesti o poveste. ca sa traiesti o
poveste trebuie ca tu sa te transformi in Fat Frumos iar ea sa fie Ileana ta.
trebuie sa traiesti povestea, totul sa dispara sa nu mai conteze decat aleasa ta
si sa faci tot posibilul sa o salvezi atunci cand are nevoie sa fie salvata, sa
o iubesti atunci cand are nevoie sa fie iubita, tot ceea ce faci sa faci pentru ea.
in povesti nu sunt intrebari.
intrebarile distrug povestile.
ca sa traiesti o poveste trebuie sa o traiesti cu toata fiinta ta, sa lasi
deoparte ratiunea care te face sa-ti pui intrebari, intrebari care nu fac decat
sa distruga povestea, pentru ca Fat Frumos niciodata nu se indoieste de Ileana
lui, iar o poveste adevarata nu se poate trai altfel.
suntem prea rationali ca sa putem trai o poveste.
suntem prea morali ca sa putem trai o poveste.
ai observat ca in povesti nu exista preoti?
te-ai intrebat de ce?
povestile nu au nicio legatura cu morala sau cu ratiunea. in povestile cu Fat
Frumos si Ileana Cosanzeana doar iubirea dintre cei doi este de ajuns. restul nu
conteaza. este un Univers in care nu exista decat doi oameni si de aceea nimic
din afara nu poate interveni. pentru ca nimic din afara acestui Univers nu poate
exista.
Universul nostru a fost creat din iubire?
asta nu stiu.
dar stiu ca am putea crea fiecare dintre noi un Univers, un Univers creat din
iubire si care va dainui atat timp cat va dainui si iubirea din el, adica pana
la adanci batraneti si dincolo de asta. pentru ca un Univers nu poate fi distrus
decat din interior, iar atat timp cat Universul creat de noi se va baza pe
iubire nimeni si nimic nu il va putea distruge.
putem trai Povestea, putem crea Universul. trebuie doar sa existam mai putin in
lumea asta si sa invatam sa iubim mai mult…