" Ai prietene de gasca. …mai ales Cristina, ca ea a incercat sa ma inteleaga
cu robotii mei…"
…articolul pe care nu l-am pus ieri pentru ca a scris frati-miu nu il voi pune
nici azi pentru ca am unul despre o zi frumoasa de tot. poate maine o sa ajunga
sa fie publicat….cine stie? :))
toata povestea care urmeaza trebuie citita avand in vedere faptul ca nu ne-am
oprit decat de foarte putine ori din ras. :))
a fost o dupa-amiza senzationala. nu mai iesisem de doua zile din casa prin
urmare o plimbare cu Andreea (chagrin) nu imi putea prinde decat foarte, foarte
bine.
mi-a zis sa-l iau si pe Andrei (varul meu de 8 ani) ca sa nu se mai supere pe ea
pentru ca de obicei cand plec de la el ma intalnesc cu Andreea.
prin urmare i-am propus lui Andrei plimbarea, el a acceptat surprinzator de
entuziast. a trebuit sa vorbesc eu cu mama si sa-i cer voie ca Andrei sa mearga
cu mine pentru ca el era pedepsit pentru ca nu fusese cuminte. saracul baiat era
pedepsit pentru ca isi trezise sora in varsta de un an din somn pentru ca rasese
prea tare. oameni ciudati…
era cam 3.30, i-am spus mamei ca pe la 7 ne intoarcem. (si chiar aveam de gand
sa ma intorc devreme pentru ca a doua zi de dimineata aveam examen si aveam de
gand sa citesc si eu o data inainte de culcare intrebarile alea…)
am plecat, ne-am intalnit cu Andreea in Unirii si de acolo am mers la Gradina
Botanica. am luat si aparatul cu mine pentru ca aveam chef sa fac poze si pentru
ca banuiam ca o sa am ocazii.
am ajuns la Gradina Botanica si am ascuns aparatul de fotografiat cat am putut
de bine la intrare pentru ca nu aveam niciun chef sa platesc taxa si pentru el.
de altfel nici nu aveam de gand sa pozez florile lor (in afara de crini nu prea
am vazut nimic inflorit…) ci sa fotografiez oameni. prin urmare nu am avut
nicio remuscare in a nu plati taxa.
in legatura cu remuscarile, nu stiu ce mi-a venit sa-mi iau bilet la autobuz.
anul trecut am mers de cateva zeci de ori fara bilet, anul asta am mers o data
si si atunci mi-am luat bilet. cred ca mi-am pierdut obisnuinta de a merge fara.
ma maturizez. imbatranesc. e grav.
ne-am plimbat putin prin gradina botanica, am facut cateva poze, dupa care a
venit si Cristina.
ne-am plimbat pana am dat de o tasnitoare. aici totul a devenit mult mai
interesant pentru ca era vara si era foarte cald, prin urmare am inceput sa ne
stropim. eu mai putin pentru ca eram fotograful si prin urmare am fost iertat de
placerea de a fi stropit. asta pana si-a dat seama Andreea ca sunt inca uscat,
drept urmare a avut grija sa ajung cel mai ud dintre toti :))
Andrei a descoperit un curcubeu in apa, dupa care a bagat piciorul intr-un lac
suficient de adanc incat sa-i ajunga pana mai sus de glezna. in tot timpul asta
ne chinuiam sa respiram, lucru destul de dificil. cred ca expresia "a muri de
ras" se poate intampla in realitate pentru ca la un moment dat te sufoci si faci
eforturi uriase de a respira.
cam acum au inceput sa curga primele mele replici de tata, replici de care nu ma
credeam in stare:
"esti ud, ma?"
"sa nu racesti!"
"nu-ti baga picioarele in apa"
si asta a fost de-abia inceputul pentru ca va urma va fi imposibil de spus in
cuvinte. numai noi cei care am fost acolo stim…
dupa ce am terminat de udat cu apa am descoperit corcodusele. am mancat multe
corcoduse, dupa care ne-am dus sa luam cafea Cristinei pentru ca ea nu poate
functiona fara. lui Andrei i-am cumparat o Cola. cu sticla de Cola in mana,
Andrei a pus cea mai profunda intrebare pe care am auzit-o de mult timp:
"Cola este neagra sau maron?"
intrebare care a ramas fara raspuns pentru ca nu exista raspuns la o astfel de
intrebare. daca te crezi destept, ia o sticla de Cola, analizeaza problema si o
sa vezi…
la insistentele lui Andrei, care nu se saturase de apa si mai vroia sa fie
stropit, ne-am dus din nou spre tasnitoare….pe drum am vazut o veverita si mere…
cu greu l-am convins ca nu mai este soare si prin urmare nu mai este bine sa ne
udam, in cele din urma a inteles si ne-am continuat plimbarea. ne-am asezat pe o
banca. la aproximativ 5 secunde si cateva zecimi de cand ne-am asezat, il aud pe
Andrei spunand:
"-m-am plictisit"
asta dupa ce timp de 3 ore se plimbase prin tot Bucurestiul si se balacise in
apa pana nu mai putea sa respire de atata ras…
asa ca am inceput sa jucam ascunsea prin Gradina Botanica. a fost amuzant insa
nu la fel de amuzant ca atunci cand am jucat cald-rece cu telefonul Andreei
(care a trisat uitandu-se unde l-am ascuns)
se facuse cam ora 8 cand ne-am gandit sa mergem sa ne dam in leagane in
Cismigiu. drumul nostru de la Gradina Botanica la Parcul Cismigiu a trecut prin
Militari…din motive tehnice :)) (sa spun care era motivul sau nu? mai bine nu…)
in Cismigiu de fapt incepe partea cea mai interesanta a povestii pentru ca eu cu
Andreea a trebuit sa facem pe parintii pentru….copii :))
pentru ca Andrei a inceput sa-i povesteasca Cristinei despre robotii lui,
Cristina a fost o eleva foarte ascultatoare, si prin urmare au ajuns amandoi sa
isi ia foarte in serios rolurile de roboti. eu cu Andreea bineinteles ca am
devenit personajele negative, cei care trebuiau exterminati….
pentru ca copiii au intrat in laboratorul secret si nu au mai vrut sa iasa de
acolo, i-am lasat singuri si ne-am dus noi sa fotografiem lebedele. la
intoarcere copiii disparusera. pana la urma am reusit sa-i gasim si, dupa
jumatate de ora de dat in leagane, am reusit sa-i convingem sa se duca acasa. nu
inainte de a promite ca vom veni si maine. promisiune de altfel nu prea greu de
respectat pentru ca nu am mai ras de mult atat de mult ca azi.
in toata plimbarea asta mi-am dat seama cat de obositoare este meseria de tata.
dupa 6 ore de plimbare, de alergare, de tipete si de rasete, Andrei era aproape
la fel de odihnit ca in primul minut spre deosebire de mine care nu imi doream
nimic mai mult decat un pat si multe ore de somn (bineinteles ca nu pot sa am
parte de asa ceva pentru ca maine dimineata am examen si eu trebuie sa stau sa
invat. avand in vedere ca acum scriu toata povestea asta, iti dai seama cat de
mult ma pasioneaza invatatul. dar este de-abia 1.30, pana la 10.30 cand am
examenul am tot timpul sa sa o fac. daca Andreea a putut sta 3 zile fara sa
doarma eu de ce sa nu pot? ce, eu sunt mai fraier? :P).
meseria de tata este foarte frumoasa, este extraordinar de frumoasa numai ca
este si extrem de dificila si obositoare. prin urmare cred ca prefer rolul meu
de var.
se facuse deja 10 cand am ajuns la metrou. m-a mai sunat o data mama spunandu-mi
pe un ton amenintator sa aduc copilul acasa ca ea vrea sa se culce. prin urmare
i-am spus lui Andrei ca daca mai vrea plimbare atunci sa fie ingeras azi si
maine. sa nu mai comenteze atunci cand trebuie sa se spele pe maini si sa
manance legume, chiar si pe cele verzi, ca sa ii treaca supararea mamei si sa il
lase. am impresia ca mi-a urmat sfatul pentru ca atunci cand am ajuns acasa a
fost atat de cuminte cum nu a fost el niciodata….
Abia astept sa te faci tata !
Vei fi unul model!
eu nu :)))
sa fii tata cere mult prea multa bataie de cap si eu nu am
niciun chef deocamdata sa imi pierd libertatea pentru a avea
grija de un copil.
imi place sa fiu var, deocamdata mi-e bine asa 🙂