25

nu….eu nu scriu despre tot ceea ce mi se intampla. scriu despre viata mea doar
cand mi se intampla ceva frumos de tot. pentru ca facand asta incerc sa arat
tuturor cat de putin este de ajuns ca sa iti faca o zi fericita….
am avut o zi minunata….si cred ca a fost una dintre cele mai frumoase zile de
nastere din cate am avut….sau poate ca asta fiind ultima este normal sa-mi
placa cel mai mult….nu stiu.
m-am trezit la 8.10. imediat cum m-am trezit m-am gandit la ceea ce imi spunea
Andreea (chagrin)…
"esti un mos!"
si m-am gandit ca are dreptate. mi-am adus aminte ca, cu o noapte inainte ma
culcasem la 11 (ca mosii) si ca azi am implinit 25 de ani.
am inceput sa-mi urasc zilele aniversare. am inceput sa fac asta de anul trecut,
cand am implinit 24 de ani. 23 mi se parea o varsta inca tanara, 24 mi se parea
o varsta matura (si daca stau sa ma gandesc asa a si fost). 25 insa…..25 este
o varsta pentru mosi….la 25 de ani deja incep frazele cu "pe vremea mea….".
in concluzie fac tot posibilul ca ziua mea de nastere sa treaca neobservata ca
sa nu imi mai aduc aminte la fiecare telefon ca am mai imbatranit cu un an…
aveam de gand sa imi petrec ziua invatand. examenul de maine de la Logica ma
sperie mai rau ca un balaur cu 7 capete si eram hotarat sa invat toata ziua.
dupa 2 ore de chinuri, atunci cand simteam ca explodez din cauza caldurii si din
cauza ilogicii care zace in materia aia, mi-a propus Andreea sa mergem la o
plimbare.
a fost o lupta din aia intre constiinta si…nu stiu ce. mi-ar fi placut mult sa
merg dar constiinta imi spunea ca trebuie sa stau sa invat pentru ca altfel o sa
pic examenul..
bineinteles ca lupta a fost castigata de partea care trebuie, prin urmare a
ramas ca la 6 sa ne intalnim…
m-am dus si l-am luat pe Andrei care de cum m-a vazut a inceput sa se incalte.
nu l-am mai vazut niciodata atat de entuziast, iar lucrul asta mi-a placut…
nu am putut sa-l conving sa nu isi ia ghiozdanul, ghiozdan in care a avut
grija sa-si puna revistele despre roboti si vreo cativa roboti. se intalnea cu
Cristina si vroia sa o invete istoria lor. :))
ne-am intalnit pe drum si cu Cristina si am avut parte de un fel de petrecere
surpriza…cu un tort care semana extrem de mult cu un cozonac, cu un "La multi
ani!" cantat intr-un Mcdonalds…. a fost frumos de tot….
am primit cadou de la Andrei un soricel spatial iar de la Andreea o carte
interesanta pe care de-abia astept sa o citesc avand in vedere ca probabil sunt
ultimul om din lume care nu l-a citit pe Noica.
Cristina a trebuit sa plece pentru ca intarziase 9 ore la o intalnire iar eu cu
Andrei si cu Andreea am fost in Cismigiu.

intr-un articol anterior am pus V.S.T. de la Vama Veche…versurile alea vorbesc
despre cadoul pe care il vreau de ziua mea in fiecare an desi stiu ca nu am cum
sa-l primesc. totusi, intr-un fel mi s-a indeplinit anul asta…
azi, de ziua mea, m-am simtit ca si cum as avea o familie. poate ca e putin
exagerat (si intr-adevar e) dar asa m-am simtit.
sa ai o fata frumoasa cu care sa te plimbi prin Cismigiu si un copil ca Andrei
cu care sa te joci pana nu mai poti…
am facut baloane, am ras, ne-am dat in leagane, ne-am stropit cu sapun, ne-am
plimbat, am facut poze…a fost o zi ideala, o zi cum nu mi-as fi putut imagina
ca pot avea.
a fost o zi pefecta, o aniversare asa cum nici nu o visasem vreodata si asta imi
dovedeste ca perfectiunea exista. nu stiu daca pe termen lung dar categoric
exista. 🙂
….intr-un fel V.S.T. mi s-a indeplinit azi….intr-un fel putin ciudat asa cum
imi indeplineste mie viata toate dorintele…
Multumesc, Andreea! 🙂

P.S.: azi m-am gandit pentru prima data ca poate meseria aia de tata nu este
chiar asa de grea pe cat cred eu…mai ales daca ai un copil asa cum este Andrei.