voi incepe azi o noua categorie de articole. o sa o numesc "foi gasite pe
strada". eu voi transcrie doar ce scria in acele foi fara sa comentez nimic. o
sa te las pe tine sa le citesti si sa le judeci. 🙂
…si daca din intamplare gasesti si tu astfel de foi poti sa mi le trimiti.
Mi-am luat foile cu mine aici…unde natura se desparte de civilizatie….si-o
sa incerc printre flori,culori si gaze…sa scriu.
Despre ce-as putea scrie cand ochii mi-i fura un fluture si mi-i poarta
departe ,in aer…unde nu-i nici o suferinta…intre flori unde e doar
frumusete…apoi bezmetici…urmarind cum inca un fluture se alatura
celuilalt…dansand amandoi…fii ai naturii…Ai incercat vreodata acest
sentiment?…ca esti singur…tu cu pamantul, cu aerul,cu vantul care-ti sufla
la ureche si prin par…soptindu-ti numai el stie ce?..sa te intinzi in iarba
iar ea.. ocrotitoare sa te acopere…sa te faca uitat(a) pana striga ceilalti
disperati ca vor sa plece si tu nu esti nicaieri? Toti ne intoarcem in natura
mai devreme sau mai tarziu …fie ca vrem sau nu…Si pe cand temnita
sufletului nostru se va preschimba in flori…in
fluturi…in…nimic……sufletul,liber…va reusi poate,in sfarsit sa
zboare ,sa se dumireasca si el cam cum se vede lumea de acolo…de sus..Scince-
fiction…imi zic…fugind cu foi cu tot de un roi de albine salbatice…
Cum poate un suflet sa traiasca atatea stari contradictorii?Vulcanul…e
vulcan..e numai foc…Apa …nu poate fi decat nor si-apoi din nou
apa…Copacii cresc si mor fara regrete…Numai noi …oamenii suntem
facuti …cum zicea cineva …dar altfel…dintr-un amestec de nimic cu de
toate…
Ce sa-ti mai scriu de aici?Cauta un camp fara case sau o padure fara
cabane…si-ncearca singur …sa vezi ce simti. Un ras…sau un tril de
ciocarlii inaltate in slava cerului?Incerc sa vad dar imi lacrimeaza ochii de-
atata lumina…E prea…albastru…si prea gol cerul azi…
Tata coseste mai incolo iarba si e deja bronzat si "asudat" cum zice el…Dar
sufletul lui …nu e ca al meu…El s-a daruit pamantului inca de pe
acum……il iubeste..il ingrijeste……si-l urmaresc cu cata rabdare trage
cate o brazda de iarba …incet…intr-un ritm constant care parca ar face
parte dintr-un joc numai de ei stiut…
-Tata,nu ti-e cald?
-Mi-e cald tata,…dar ce pot sa fac?Las’ sa fie cald ,sa se usuce iarba.
Si-mi amintesc …de dimineata cand am plecat din oras…cu oricine ma
intalneam,oricine ma oprea..toti acelasi refren …ridicol si
inutil…"Vai..ce cald e!""Doamne!! ce e cu caldura asta…o sa murim!!
Oameni suciti!
Mai jos de noi e un drum "curat ca-n palma "cum ar zice satenii si se vede o
caruta apropiindu-se.Ascund foile…si ma afund din nou in iarba."N-o sa ma
vada aici"…imi zic zambind cerului.Daca asculti cu urechea si nu ti-e frica
de furnici…care te pisca…e adevarat….auzi cum vibreaza pamantul cand
trece caruta..daca esti destul de aproape…Mi-e cald si mie,…nu zic
nu…dar nu ma plang…ce…Diana lui tata se plange…sau manzul care zburda
zanatic pe langa maica-sa stie ca ii este cald?Si e cald …te rog sa ma
crezi..dar ce-ar fi sa ne plangem mai putin?
N-am scris nimic…nu ma lasa sufletul asta a meu sa scriu…Si uite…si
vantul mi-a furat foile si acum trebuie sa alerg in toate directiile sa le
adun..
Si nu pot spune nimanui ca ma simt ca un copil pe langa maica-sa aici printre
dealuri……n-am fost norocoasa sa gasesc pe cineva sa simta ce simt eu
acum…Realitati diferite…Si ma voi intoarce printre oameni si voi incerca
sa-i iubesc si sa nu-i judec ca-si doresc …poate ca si mine uneori…altceva
decat ceea ce au.Dar ma voi considera mai bogata sufleteste pentru
ca ….pentru o zi…am invins caldura si chiar am pretuit-o …pentru ca
vantul mi-a spus secrete pe care nu le voi spune nimanui…pentru ca …cerul
si pamantul fiecare dupa caz,mi-au promis sa ma primeasca in sufletul
lor…atunci cand va fi sa fie….si…poate urmatoarea data voi fi si eu
altceva…….un fir de iarba ..sa treaca timpul mai repede……sau un
trunchi de brad din care sa se ciopleasca o cruce pentru o troita pe care
ei,oamenii o vor aseza…sus,sus…in bataia vantului…si ma voi satura
sa "casc" prezumtivii ochi…sa admir zarile.Sau ce-as mai putea fi?
Tu ce-ai fi vrut sa fii …daca nu om?
Gata…am ajuns in oras cu-n brat de sanzaiene (si lumea se uita ciudat la
florile mele)si cu o sacosa de cirese de la ciresul lui Gheorghe a
Ciovnicitei…….sa nu ma intrebi cine e ,…nu stiu..dar langa cires…stiu
ca e o fantana cu apa rece ca gheata…nu stiu daca a venit cineva s-o
dezinfecteze…sau sa-i masoare gradul de…nu stiu ce…Eu am baut…si m-am
simtit din nou copil…chiar daca a durat putin…