mi se potrivesc versurile celor de la O.C.S.:
nu urmaresc chiar sa dispalc dar refuz mereu sa va fac pe plac.
asta pentru ca dintr-un motiv care imi este inca necunoscut ma feresc sa ma
incadrez intr-o anumita categorie.
si datorita acestui lucru sar dintr-o extrema in alta si pot fi in foarte multe
feluri, depinde de conjunctura.
Andreea spune ca-mi place sa ma joc.
este si asta dar nu este numai atat.
nu este un joc pentru ca nu o fac pentru a ma distra. este mai degraba o nevoie,
poate chiar o idee fixa a mea, aceea de a nu fi incadrat intr-o anumita
categorie de oameni si de a fi altfel decat majoritatea.
de asta pot fi si misogin si romantic.
de asta pot fi foarte serios desi am simtul umorului dezvoltat.
de asta acum multi ani ascultam manele atunci cand toti pustii se dadeau rockeri.
de asta am parul lung.
cineva imi spunea ca incerc prea mult sa par diferit si ca nu imi iese.
pentru mine nu conteaza daca imi iese sau nu. pentru mine conteaza sa incerc.
si nu este deloc greu sa fac asta.
tot ce trebuie sa fac este sa ma las oarecum liber, sa ma las dus de trairi
acolo unde vor ele sa ma duca.
nu este chiar atat de simplu sa fac asta pentru ca in acelasi timp exista si o
cenzura a numitor impulsuri (de exemplu, cum ar fi acela de a ma considera
superior celorlalti si acela de a-i trimite in cele mai oribile locuri si de a
ma bate cu legionarii din tara asta).
imi dau seama ca in definitiv sunt un om ca toti oamenii. numai ca, facand o
comparatie, sunt asemeni unui zmeu. zburand in felul meu am aparenta libertatii
si detasarii desi sunt de multe ori constient ca exista un fir care ma tine
legat de pamant…si ca inevitabil voi ajunge jos.
am senzatia ca atunci cand voi ajunge ca ceilalti voi muri eu ca personalitate
independenta. probabil ca de asta mi-e atat de teama de o relatie (am vrut sa
spun casatorie :)) ), am nevoie de libertatea mea, iar o relatie cu altcineva
imi da senzatia ca ma va trage in jos si ma va tine legat de pamant.
dar deocamdata toate astea nu conteaza decat prea putin. important este ca ma
simt liber fiind asa cum sunt si asta este tot ce imi doresc.
desi uneori sunt momente in care firul ala doare al dracu de rau.
stii ca exista si relatii care te fac sa cresti? persoane
alaturi de care inveti o gramada de lucruri bune, care iti
arata drumul spre o alta etapa a vietii, care nu iti fura
libertatea ci iti daruiesc cunostinte, experiente,
sentimente… libertatea este supraapreciata…toti vorbim
despre ea dar habar nu avem ce inseamna…asa ca ne limitam sa
spumem : sunt liber daca nu trebuie sa fac ceva. de fapt,
libertatea este mult mai mare de atat, numai ca ea ne sperie.
ca si pe cei inlantuiti din pestera lui Platon, libertatea ne
ingrozeste. pt ca odata cu ea vine si responsabilitatea
propriilor actiuni…ori asta nu ne prea convine…
dar deviez….e prea matinala ora (inventez scuze) sau sunt
libera sa spun ce imi place?:P
de la fiecare om pe care il intalnesti poti invata lucruri bune.
nu trebuie sa fii intr-o relatie ca sa inveti ceva de la cineva.
tu zici ca libertatea este supraapreciata, eu spun ca iubirea
este cea mult supraapreciata.
iubirea este doar o ocupatie prin care uitam de trecerea
timpului si prin care ramanem prinsi intr-un moment uitand de
dezvoltarea noastra ca oameni.
atunci cand suntem singuri avem mai mult timp sa ne gandim la
noi, sa citim, sa facem pentru noi mult mai multe lucuri utile
(din punct de vedere spiritual, bineinteles) decat am putea
face atunci cand iubim (asta desigur daca iti folosesti timpul
pe care il ai atunci cand esti singur facand ceva pentru tine,
nu plangandu-te ca esti singur si ca nimeni nu te intelege si
alte chestii din astea).
atunci cand iubesti te preocupa relatia pe care o ai cu
partenereul si lasi in plan secund (daca nu renunti definitiv
la ele) restul activitatilor.
iubirea o putem gasi peste tot. exista iubire de parinti,
iubire de frati, iubire de natura…iubirea este de foarte
multe feluri si este placuta pentru ca ne face fericiti…sau
cel putin asa ar trebui.
iubirea intre doi oameni ingradeste libertatea de dezvoltare a
fiecaruia dintre cei doi in parte (daca a fost una) oprind-o
intr-un anumit punct in care va sta atat de mult cat cei doi se
vor iubi.
P.S.: cred ca hesse incepe sa ma influenteze…
,,eu spun ca iubirea este cea mult supraapreciata" – sunt
cuvintele tale.
Mai pot spera, doar, ca ai zis cindva, ca nu mereu esti tu cel
care scri.
ba eu sunt cel care scriu si cred in ceea ce am spus.
vad multe persoane care asteapta o iubire ca in povesti.
si asteapta….si asteapta….si asteapta….si tot asteapta.
in timpul asta uita din ce in ce mai mult de bucuriile
simple….de bucuria de a avea parinti, de bucuria de a avea
frati si surori, prieteni…de toate lucrurile astea frumoase….
in final ajung deprimati din cauza ca au pierdut atat de mult
timp asteptand iar iubirea mult asteptata nu mai vine…
iar daca totusi o iubire apare in viata lor aceste persoane nu
stiu sa o pastreze si sa o creasca din cauza ca ele asteapta
ceva urias, de proportii universale, ceva care sa le izbeasca
si sa le schimbe viata in mod radical.
ori asa este aproape imposibil sa existe si sa dureze pentru
totdeauna.
o iubire se creste in timp cu multa atentie, rabdare, prietenie
si intelegere.
dar nimeni nu mai stie asta.
asa ca eu raman la parerea mea ca iubirea este foarte mult
supraapreciata si tocmai din cauza asta este pe cale de disparitie.
Fiecare intelege iubirea intr-un fel, fiecare intelege mai
mult sau mai putin din ea, fiecare numeste ,,iubire" un alt
cumul de sentimente si pretentii.
Ce asteapta unii la infinit, acea iubire care spui tu ca nu
exista, s-ar putea nici macar sa nu se numeasca iubire. Acei
unii, asteapta un manunchi de stari, situatii, trairi pe care
ei le numesc ,,iubire" (s-ar putea sa fie iubire dar este o
parte infima din iubire).
Sa-ti doresti toata viata o tipa care sa aiba anumite
trasaturi fizice, sa-ti respecte anumite sentimente si sa-ti
accepte anumite defecte…asta nu se chiama ca
astepti ,,iubirea". Tu de fapt astepti sa-ti fie indeplinite
niste ,,pretentii".
Iubirea inseamna ce ai spus tu la inceputul comentariului,
este mult mai mult decit cele citeva pretentii despre care am
vorbit.