Inertie

duminica se intampla lucruri surprinzatoare.
nu mai tin minte daca asta este o realitate sau doar autosugestie.
probabil cate putin din amandoua.

a trecut atat de mult timp de cand sunt singur incat cred ca am uitat cum e ca
in viata mea sa fie cineva la care tin.
este o shimbare radicala iar inertia a fost intotdeauna mare fata de
evenimentele neasteptate din viata mea.

ti-am spus ca intotdeauna dorintele mele s-au indeplinit.
uneori cu o doza mare de ironie, alteori asa cum am vrut eu, dar s-au indeplinit.

e si vorba aia ca cine s-a ars cu ciorba sufla si-n iaurt.
mare dreptate are si instinctiv cam asa procedez si eu…

de aceea trebuie intai sa mi se dea ca sa pot darui. de-abia cand ma simt in
largul meu si sunt sigur de tot, de-abia atunci pot sa incep sa daruiesc la
randul meu.

ok…stiu ca e o introducere cam lunga si mult prea stangace, lucru care de
obicei nu ma caracterizeaza in scris.

ce vroiam eu sa spun este ca viata mi-a indeplinit inca o data dorinta.
si acum ca am pe cineva la care tin imi dau seama cu surprindere ca dureaza mult
prea mult sa ma hotarasc sa ma adaptez noii stari de fapt si ca imi este destul
de greu sa ies din obisnuinta vechilor obiceiuri capatate in ultimul timp.
si mai e si teama aia capatata in atatia ani ca daca ceva e prea frumos sa fie
adevarat atunci chiar e prea frumos ca sa fie adevarat.
si mai e si blestemul relatiilor de 2 luni (asa cum foarte poetic le-a denumit
mintea mea) perioada peste care nu a fost in stare sa treaca niciuna din
relatiile mele.
toate aceste lucruri si inca vreo cateva fac ca eu sa ma misc mult prea precaut
in directia acceptarii faptului ca nu mai sunt singur.

multumesc ca ai rabdare cu mine si ca imi acorzi libertatea de care am nevoie…
multumesc pentru….sunt atat de multe…

….sunt unele stari si trairi pe care nu reusesc sa le exprim prea bine in
cuvinte….si acum parca mai mult ca niciodata nu reusesc sa spun ceea ce simt.
…important e ca simt,nu? 🙂

P.S.: mi s-a spus ca scriu aici prea mult din ceea ce simt. este alegerea mea sa
fac asta, este un experiment in care eu sunt cobaiul.
sa vad ce se intampla atunci cand spun tuturor ceea ce simt.
ce poate fi rau in asta?
din punctul meu de vedere este adevarul dus la limita, aruncarea a cat mai multe
din mastile care ascund ceea ce simtim de fapt.

Leave a Reply