I love my mother

o discutie cu mama este intotdeauna extrem de interesanta si foarte amuzanta.
putem discuta fara probleme chestiuni despre care nu prea stim niciunul din noi
mare lucru, dar despre care bineinteles ca avem propriile pareri.

in seara asta am ajutat-o sa faca rosiile.
adica sa nu le faca.
avea o dilema dacasa le faca sau nu, pentru ca ar fi trebuit sa le faca dar nu
avea niciun chef.
cunosc foarte bine situatia asta pentru ca ma confrunt cu ea destul de des in
viata mea (doar sunt baiatul mamei mele,nu? :)) ) asa ca m-am gandit sa o ajut.
am purtat o discutie de vreo ora si ceva in urma careia bineinteles ca nu a mai
avut timp sa faca rosii.
sunt mandru de mine ca am ajutat-o sa hotarasca fara sa aiba remuscari.

mama…e cea mai buna mama atat timp cat nu-mi cere sa fac ordine in camera. nu
o sa inteleg niciodata obsesia asta pentru curatenie avand invedere ca prea
putina lume ajunge sa-mi viziteze camera.
si la urma urmei, ce rost are sa fac ordine daca oricum in juma de zi se vor
deranja toate la loc?
e un fel de munca a lui Sisif.
mult efort fara niciun rezultat.

intotdeauna ultimul ei argument este: "dar dupa ce te insori ce o sa faci, cum o
sa te suporte nevasta-ta?"
intrebarea asta m-a facut sa ma gandesc ca pentru femei, noi barbatii suntem
doar niste fiinte de care ele trebuie sa aiba grija.
de cand ne nastem pana la o anumita varsta mamele noastre au grija de noi, dupa
care mamele stiu ca trebuie sa lase rolul de ingrijitor altei femei. si incearca
sa faca in asa fel incat noua ingrijitoare sa primeasca o fiinta cat mai bine
educata si care sa creeze cat mai putine probleme.
iar toata impresia noastra ca suntem capii familiei si toate aberatiile de genul
asta sunt privite de catre ele ca si cuvintele unui copil mic pe care te faci ca
il iei in serios ca sa se simta important dar de fapt nu dai doi bani pe ceea ce
iti spune.

acum ceva timp ajunsesem la concluzia ca femeile ii conduc pe barbati, iar cele
mai inteligente ii conduc fara ca ei sa-si dea macar seama.

revenind la curatenie…mama nu are nicio sansa sa ma convinga ca ordinea e
utila. o casa fara haine si lucruri aruncate aiurea mi se pare rece, lipsita de
orice interactiune cu oamenii care locuiesc in ea.
50 de ambalaje de bomboane aruncate pe birou si in jurul lui, un munte de haine
pus pe un scaun si un pat nefacut in ultimele luni mi se pare ca dau
personalitate camerei mele, facand-o mult mai primitoare pentru posibilii oaspeti.
imagineaza-ti ca vine cineva in vizita.
daca va gasi o ordine perfecta atunci se va simti stingherit si va incerca pe
cat posibil sa nu deranjeze nimic, se va simti nelalocul lui.
din contra, daca va gasi o casa care arata ca in orice alta zi atunci oaspetele
va simti ca face parte din familie, ca are un loc atat de important in sufletul
gazdelor incat aceastea nu au mai simtit nevoia sa pastreze aparentele fata de el.

in concluzie curatenia e o prostie 😀

2 Responses

  1. Trees3free says:

    mi-a placut articolul:)destul de bine argumentat in unele
    locuri.nu pot spune in toate pentru ca sunt fata:P.e frumos sa
    vorbesti despre mama ta:)putini o fac.bravo!

  2. victor says:

    da…stiu ca putini o fac.
    in general se presupune ca, copiii ar trebui sa subinteleaga
    iubirea pe care le-o poarta parintii si reciproc.
    in principiu asa e dar e mult mai frumos sa-ti arati aceasta
    iubire cat mai des posibil 🙂

Leave a Reply