Pagina de jurnal

mi s-a spus ca siteul asta s-a transformat intr-un jurnal al lui Romeo si al
Julietei in care ceilalti nu mai au ce sa spuna.
nu neg asta.
siteul asta este pentru mine un loc in care scriu despre ceea ce simt.
iar in momentul asta ceea ce mi se intampla este prea frumos, prea mare si prea
important ca sa nu scriu si sa incerc sa exprim in cuvinte macar o foarte mica
parte din ceea ce simt.
am cateva articole ironice referitoare la prostia din Romania, prostie care tind
sa cred ca nu mai are limite…poate le voi pune candva in viitor insa nu acum.
acum nu simt deloc nevoia de a fi ironic cu prostia unor fiinte pentru ca acum
sunt prea ocupat sa iubesc.
vreau doar sa fiu lasat in pace sa traiesc fiecare moment din ceea ce mi se
intampla pentru ca stiu ca merit.
prin urmare siteul asta sper sa fie si in continuare, foarte mult timp de acum
incolo, un jurnal al lui Romeo si al Julietei.

ba nu…niciodata nu mi-a placut finalul povestii aleia.
vreau sa fie jurnalul povestii noastre.
eu cred intr-o poveste de dragoste traita in lumea asta, nu in lumea de dincolo.
o poveste care sa treaca peste orice probleme si mai ales sa reziste timpului.
intotdeauna am crezut ca asa ceva este posibil, atat timp cat si eu si ea vrem
asta cu toata fiinta noastra.
restul nu conteaza.

ti-am spus ca uneori cred ca am gresit secolul in care trebuia sa ma nasc.
am impresia ca sunt un cavaler care trebuia sa nasca acum cateva secole…
….dar nimic nu este intamplator in lumea asta.
poate ca m-am nascut acum ca sa salvez o domnita care s-a nascut si ea intr-un
secol gresit.
…si sa o fac regina mea.

observ cateva schimbari in ceea ce ma priveste…incep sa devin putin paranoic.
probabil ca apropierea termenului limita de 2 luni, termen care a inceput ca o
gluma dar pe care de voie, de nevoie, a trebuit sa il iau in serios imi creaza
aceasta stare.
sunt un fel de Toma necredinciosul….nu cred pana nu vad.
ceea ce mi se intampla este prea frumos ca sa fie adevarat si experienta, oricat
as incerca sa o ignor, imi spune sa fiu precaut.
stiu….
stiu ca trebuie sa ma bucur de fiecare moment de fericire….crede-ma ca fac
asta. dar undeva in sufletul meu amintirea trecutului si ranile inchise dar
nevindecate total imi spune in continuare sa fiu atent.
probabil ca de aici aceasta stare….
sunt sigur ca timpul o va face sa dispara. timpul poate fi cel mai de incredere
aliat uneori.
de-ar trece mai repede alea doua luni….

Radu imi spunea candva ca degeaba vorbeste cu mine ca eu nu am facut niciodata
ceea ce trebuie, am facut mereu doar ce am vrut.

…acum iubesc si asta e tot ceea ce fac si vreau sa fac.

6 Responses

  1. eu,cea de pe y360 says:

    am sa ma intorc in fiecare zi aici sa mai citesc o bucatica din
    povestile tale.eu le-am avut pe ale mele.acum am altele. mai
    noi.care au facut 2 ani dar pe care le iubesc la fel de
    mult.bucuresti,gara de nord,peronul 4,inceput de
    septembrie…si el.si e suficient, crede-ma.
    asta pana dorurile vor incepe sa ne macine corpul.
    🙂

  2. victor says:

    multumesc ca imi citesti povestile…:)
    fiecare om are povestile lui. unii prefera sa le spuna lumii,
    altii prefera sa le tina pentru ei.

    sper ca si povestea ta sa aiba un sfarsit fericit…sau si mai
    bine, sa nu aiba un sfarsit 🙂

  3. Radu says:

    Da…pai…toata lumea vrea sa iubeasca, nu?
    Dar iubirea nu e ceva pe care sa te poti baza…nu stii cand
    apare, cand dispare. Si ce faci cand dispare? Nu e bine sa ai
    ceva la care sa te intorci?
    Oricum, stii ca, banii nu aduc fericirea, dar o intretin.

  4. eu,cea de pe y360 says:

    Radu,dragostea intr-adevar apare si dispare.dar se construieste
    pe ceva.pe mai multe ceva-uri.iar pana in clipa cand acele
    ceva-uri(timp petrecut impreuna,prieteni comuni, opinii
    comune,visuri implinite,visuri ramase)nu dispar
    complet,dragostea exista.si cand ea va disparea, vor ramane
    multe, multe lucruri la care sa ne intoarcem.banii nu au nicio
    legatura cu dragostea.cel putin nu in sensul in care percepem
    noi acum dragostea;)

  5. Radu says:

    Cum sa nu aiba?! Imagineaza-ti un cuplu care sta intr-o
    garsoniera si are o mare problema in a plati intretinerea, in a  
    avea ce manca urmatoarea zi, nici nu mai vorbesc de concediu de
    relaxare. Stii cat de repede vor aparea certurile din cauza
    lipsei banilor? Ca a cheltui banii aiurea pe aia, ca nu aduce
    mai multi bani, daca il si concediaza s-a terminat dragostea.
    Sa fim seriosi.

Leave a Reply