avea Andreea o teorie pe care nu am crezut-o niciodata dar pe care treptat
treptat, din propria experienta, mi-am dat seama ca ar trebui sa o iau in
considerare….macar putin.
spunea ca exista un echilibru in orice. si ca omul tinde spre acest echilibru…
eu, cel caruia intotdeauna i-a placut sa atinga si sa depaseasca cat mai mult
anumite limite, niciodata nu am putut fi de acord cu teoria asta.
pur si simplu nu puteam accepta ca viata tinde catre un zero.
dar incep sa cred ca am inteles gresit teoria asta.
de ce?
pai…
in ultimul timp m-au lovit o serie de ghinioane care din punctul meu de vedere
au fost orice numai coincidente nu.
ca sa dau un singur exemplu, am stricat doua calculatoare in aceeasi seara.
unul dintre ele a luat foc din cauza unui fulger.
orice ai spune tu, asa ceva nu este normal.
mai ales daca este insotit de o gramada de alte ghinioane zilnice, ghinioane
care mi se par amuzante si cu care m-am obisnuit.
treaba asta m-a facut sa ma gandesc serios la teoria asta a echilibrului.
norocul de a fi gasit o fata ca Miruna si de a o iubi si a fi iubit de ea
trebuia contrabalansat cumva.
asa ca am inceput sa am parte de toate ghinioanele astea.
dar e mai bine asa.
pentru ca am observat ca dupa o fericire mare intotdeauna vine o perioada trista.
asa, poate ca am parte de o echilibrare a balantei pe loc si ca sa fiu sincer nu
ma deranjeaza deloc daca va fi sa fie asa de acum incolo.
…indiferent cate calculatoare voi arde si cate vanatai imi voi face.
e un ghinion cu adevarat minunat, iti face viata
interesanta..si te face sa te simti atat de viu..cel putin asa
e in cazul meu..
si simt nevoia sa iti reamintesc de modul absolut brutal in
care ai lovit boilerul- cu capul- si chestia aia de metal din
baie de care se prinde dusul ( nici victor nu a reusit sa imi
dea o denumire pentru obiect) – cu un cot bine plasat.
sa fie o pura coincidenta faptul ca sunt balanta ?
ghinioanele astea intr-adevar fac viata mult mai interesanta si
plina de neprevazut.
si oate chestiile astea care mi se intampla sunt foarte
amuzante….atat de amuzante incat de cele mai multe ori uit si
de durere si de nervi.
cred ca e mult mai bine sa incepi sa razi sincer atunci cand
iti pica netul pentru a nu stiu cata oara decat sa te enervezi
la culme si sa ii suni pe aia de la net ca sa ii injuri.
oricum nu rezolvi nimic enervandu-te.
…..totusi….cred ca adevaratul motiv pentru care imi plac
ghinioanele astea este ca ma fac sa ma gandesc la tine…si imi
dau seama ca orice ghinion ar fi nu se compara cu fericirea de
a te fi intalnit.
oh, come on. e ok sa fii optimist si sa vezi partea plina a
paharului, dar sa nu imi spuneti ca nu v-ar placea mai mult sa
mearga totul bine
nu e vorba de optimism aici. ghinionul a devenit o constanta in
viata mea. spune-mi patologica, dar eram geloasa pe victor cand
se lovea el si eu nu pateam nimic rau.