Rasul

cred ca e interesant de urmarit cum reactioneaza oameni in situatii extreme.
sa observi reactiile lor atunci cand nervii sunt intinsi la maxim, atunci cand
stresul este urias…atunci omul este capabil de reactii dintre cele mai ciudate.

am fost pus de cateva ori in situatii extreme. uneori atat de extreme incat nu
eram sigur daca voi supravietui sau nu.
in astfel de situatii incep sa rad. simt o nevoie nepotolita si de nestapanit de
a rade. atunci mainile imi tremura incontrolabil si imi amortesc iar inima
bate sa-mi iasa din piept. dar eu rad si mi se pare natural si normal sa fac
asta. e un ras instinctiv, incontrolabil.

s-a intamplat sa fiu alaturi de alti oameni atunci cand trec prin astfel de
situatii limita. am vazut cum fetele lor se albisera, cum nu mai puteau sa spuna
nimic, cum devenisera stane de piatra. in timpul asta eu nu puteam sa-mi
stapanesc rasul. ma uitam ciudat la ei pentru ca nu intelegeau cat de amuzant
este ceea ce ni s-a intamplat, ei se uitau la mine ca la unul care si-a pierdut
mintile.

in astfel de situatii trec printr-o stare de fericire ca mi se intampla ceva
neobisnuit, ca trec printr-o situatie extraordinara care nu mi se poate intampla
decat foarte rar. si savurez fiecare moment din aceasta situatie si sunt fericit
ca trec prin ea pentru ca urasc monotonia si urasc sa nu mi se intample nimic
neobisnuit.
mai bine ceva rau decat nimic.

ma gandesc ca daca ar fi sa imi constientizez dinainte moartea, sa stiu ca
urmeaza sa mor in cateva momente, atunci in acele ultime momente voi rade. voi
rade sincer, din tot sufletul, asa cum am facut de fiecare data cand am trecut
prin situatii deosebite. pentru ca ce este moartea daca nu cea mai extraordinara
situatie prin care viata ne pune sa trecem?
si ce alt mod mai frumos de a intampina moartea decat razandu-i in fata?

situatiile tensionate sunt greu de suportat pentru mult timp. poate ca felul meu de
a ma elibera de stres este acela de a rade. un fel de triumf in fata a ceea ce
imi pregateste viata. :"doar atat poti? iti rad in fata si merg mai departe. n-ai
reusit sa ma dobori"
e un fel de fericire ca am primit lovitura si am reusit sa-i rezist.

…azi am ras.

Leave a Reply