cel mai urat blestem din cate pot exista in perioada asta a anului este: "sa dea
Dumnezeu si maica Domnului sa te plimbi pe la 6 seara prin Romana".
iadul este demodat, Piata Romana il bate lejer. este un loc plin de noroi in
care oamenii merg grabiti si fara sa se vada, se lovesc unii de altii si se tot
injura.
este inca una din imaginile specifice toamnei, toamna cu care am o problema.
si e de-abia la inceput pentru ca la noi toamna nu tine aproximativ 3 luni asa
cum teoretic ar trebui, ci in jur de 7-8 luni. pentru ca iarna nu mai e decat
vreo cateva zile pe an.
afara ploua, in metrou sunt 40 de grade.
nici macar asfaltul nu rezista in fata atator intemperii.
nervii mei cu atat mai putin.
si cum nu am pe cine sa invinovatesc de situatia asta si prin urmare nu am pe
cine sa-mi vars nervii, raman prins intr-o stare de nervozitate care nu se poate
elibera in niciun fel. ramane prinsa in mine si este destul de greu sa scap de ea.
in astfel de zile ma cert cu toata lumea, imi este atat de usor sa o fac, pe cat
de imposibil imi este sa nu o fac. fiecare fiinta, fiecare lucru, fiecare
zgomot, fiecare adiere, orice miscare si nemiscare face ca nervii mei sa se
inflameze si sa se irite la maxim.
si oricate teorii mi-ati tine, eu sunt sigur ca este numai si numai vina
toamnei. ea aduce ploaia prin urmare ea e de vina.
m-am saturat de ploaia asta pentru ca nu-mi place sa ma cert. iar ploaia asta nu
face decat sa-mi creeze conditiile propice certurilor.
…ca si cum mi-ar face vant pe scari si eu ar trebui sa nu-mi rup gatul.
in momentul asta nu am nevoie decat de un paratraznet. un singur om care sa-mi
spuna ca ii place toamna. un poet din ala pe care sa-mi descarc toti nervii.
…sa mearga el la 6 seara prin Romana si pe urma sa scrie o poezie, daca e atat
de tare.
trebuie sa fii porc sa-ti placa toamna cu tot noroiul ei.