FATALITÁTE, fatalităţi, s.f. 1. Forţă supranaturală care ar determina în mod
prestabilit şi implacabil mersul lucrurilor şi viaţa oamenilor; soartă, destin,
fatum. ; Ceea ce este de neînlăturat, inevitabil. 2. Concurs nefericit de
împrejurări (care nu poate fi evitat)
n-am crezut niciodata in asa ceva. intotdeauna am crezut ca sunt stapanul
vietii mele, ca pot face ce vreau cu ea si ca nicio forta supranaturala, oricare
ar fi ea, nu ma poate influenta. ca nimeni nu stie care va fi viitorul meu si ca
destinul nu exista. ca eu imi fac viitorul si ca eu sunt singurul vinovat ca el
este bun sau rau.
dar daca ma uit in urma, imi dau seama ca in multe momente ale vietii mele am
avut presentimente. presentimente venite sub forma de ganduri. imi analizam
viata si vedeam ceea ce se va intampla. niciodata nu am crezut in aceste
presentimente, chiar daca ele proveneau dintr-o oarecare (mai mare sau mai mica)
gandire logica. intotdeauna i-am acordat viitorului posibilitatea de a fi cum
vrea el sa fie, nu l-am ingradit in niciun fel.
reanalizand situatia, imi dau seama ca ar trebui sa am mai mare incredere in
presentimentele astea ale mele. intotdeauna ele s-au adeverit si de aceea ma
gandesc ca daca le-as urma atunci as salva o foarte mare cantitate de timp, timp
pe care l-as putea folosi in feluri mult mai roditoare.
ceea ce intotdeauna m-a impiedicat sa o fac (si imi acuz naivitatea de faptul
asta) a fost faptul ca macar o data, o singura data, o unica data, as putea sa
inving fatalitatea. macar o singura data viata mea ar putea sa o ia pe un alt
drum decat cel pe care l-am prevazut.
acest lucru nu s-a intamplat inca si sunt constient ca sunt foarte mari sanse
sa nu se intample niciodata. dar optimistul care sunt (si sunt din ce in ce mai
sigur ca optimismul este sinonim cu naivitatea) inca mai spera la aceasta unica
data cand voi putea invinge fatalitatea. din singurul fapt ca mi-am promis ca in
momentul in care voi avea dovada sigura ca undeva cineva imi cunoaste destinul,
in acel moment ma voi sinucide. pentru ca nu vreau sa fiu un actor intr-o piesa
al carei final este cunoscut de cineva, oricine, fie el insusi autorul piesei.
imi vreau dreptul la libera alegere si nu pot sa traiesc fara el. chiar daca
nu il voi folosi niciodata, macar sa stiu ca e acolo, ca exista.