Conceptie

   inevitabil ma intorc la Hesse. ma surprinde faptul asta dar este o realitate.
periodic mi se intampla sa imi reamintesc ideile lui, sa le reiau, sa le
analizez iar si iar. nu stiu daca e o modalitate de a-mi ocupa timpul liber, un
exercitiu de gandire sau faptul ca m-am regasit in unele din scrierile lui.
   avea el o idee care spunea ca la nastere oamenii au toate trasaturile umane,
fie ele bune sau rele. si ca in functie de mediu si de oamenii pe care ii
intalnesti in viata, anumite trasaturi se accentueaza in timp ce altele raman in
stare latenta dar nu dispar. ca exemplu, exista un criminal in fiecare dintre
noi numai ca marea majoritate a oamenilor nu isi dezvolta aceasta fata a
personalitatii.
   daca aceasta idee ar putea fi acceptata de toata lumea atunci ar exista o
mult mai mare toleranta intre oameni.
   toti am fost egali la nastere numai ca unii dintre noi au avut norocul sa
primeasca o educatie buna in timp ce altii au crescut in medii dubioase preluand
obiceiurile anturajului in care s-a dezvoltat.
   nu este vina prostului ca este prost. nu este vina criminalului ca este
criminal. daca s-ar fi nascut intr-un alt mediu poate ca ucigasul in serie ar fi
fost directorul unei firme de succes. dar pentru ca a crescut intr-o familie cu
10 frati in care era batut zilnic acasa si umilit la scoala a ales alta cale.
   de asta cred ca nu este bine sa-i judecam pe semenii nostri. putem face misto
de ei, putem sa-i luam ca exemplu negativ, la fel cum am face cu un frate, dar
sa nu-i judecam. daca am fi crescut noi in mediul lor am fi ajuns exact ca ei.
   ar trebui sa multumim etern destinului ca ne-a trimis sa venim pe lume in
familia in care am crescut si ne-am dezvoltat.
   si aici cred ca este singurul moment in care destinul sau divinitatea sau cum
vrei tu sa-i spui si-ar putea face loc in viata omului.

   si pentru ca am ajuns aici, imi permit sa imi spun parerea in legatura cu
felul in care se face aceasta repartizare. eu cred ca familia in care ne nastem
si mediul in care suntem pusi este determinat de ceea ce am facut in vietile
anterioare. sunt sigur ca noi suntem pe pamant pentru a putea deveni destul de
buni incat sa ajungem in rai. pentru a putea ajunge acolo trebuie sa trecem
incercarile care apar aici pe pamant. iar daca trecem cu bine de aceste
incercari si invatam ceva din ele vom ajunge niste oameni mai buni. consider ca
viata asta este un drum spre rai. sau spre iad in caz ca la un moment dat nu
reusim sa trecem de una din aceste incercari. iar aceasta purificare nu se poate
face in timpul unei singure vieti pentru ca nu am avea timpul necesar. de aceea,
fiecare noua nastere e ca un nod la firul de ata. ne reluam drumul de acolo de
unde nu am mai putut sa-l continuam in viata anterioara si astfel incat sa putem
ispasi greselile vietii trecute..
   asta este pe scurt conceptia mea despre viata. ea este rezultatul a multe ore
de gandire, sunt sigur ca cineva, undeva in lumea asta a lansat deja ideea asta
numai ca eu sunt mandru ca am ajuns singur prin propria gandire la ea. cred ca
fiecare om are nvoie sa-si gaseasca un scop in viata pentru a putea trai. daca
nu traieste pentru ceva un om nu mai traieste deloc. eu am ales sa traiesc
pentru asta. recunosc ca mai am cale destul de lunga pana acolo dar incerc sa
inaintez pe drumul meu.

   revenind de unde plecasem, divinitatea intervine in destinul omului in mod
inevitabil numai la nastere, pentru a ne pune acolo unde ne este locul. ce facem
de acolo, ce fete ale caracterului nostru dezvoltam este numai si numai alegerea
noastra.
   o alegere care este influentata in foarte mare masura de mediul in care am
crescut si ne-am dezvoltat, dar care pana la urma este a noastra si depinde
numai si numai de noi.

2 Responses

  1. Radu says:

    Stii ce ar fi tare? Sa nu fie nici o divinitate care a facut
    omul pt un scop. Ar fi interesant de vazut ce ar face oamenii
    daca ar afla asta. Ca sa nu mai spunem cate ore ar fi pierdute
    de marii filozofi ce sau tot chinuit sa gaseasca un scop pt
    viata omului.

  2. victor says:

    cu prima parte sunt de acord. exista posibilitatea sa nu existe
    nicio divinitate iar daca oamenii ar afla asta probabil ca s-ar
    crea haos. nemaiexistand nicio regula morala, fiecare om ar da
    frau liber laturii negative pe care religia le spune sa o
    infraneze.
    desigur ca cei mai inteligenti isi vor pastra calmul. la urma
    urmei viata este aceeasi, indiferent daca exista o divinitate
    sau nu.

    cat despre orele pierdute de marii filozofi….aici trebuie sa
    te contrazic. unii filozofi intr-adevar au incercat sa gaseasca
    un scop pentru viata omului dar multi dintre ei nu au avut vreo
    legatura cu religia. foarte multi filozofi au fost atei sau au
    avut convingeri independente de biserica.
    si chiar si pentru filozofii deisti, nu cred ca viata lor a
    fost pierduta degeaba. de exemplu o sa inveti, daca n-ai
    invatat inca, ca multi fizicieni au pierdut ani multi din viata
    lor dezvoltand si incercand sa demonstreze teorii gresite. nu
    poti sa spui ca acestia au pierdut timpul,nu?

Leave a Reply