cand eram mai mic si mai naiv mi-am spus ca nu voi fi niciodata gelos. asta e
un exemplu de a vedea viata in alb si negru , exemplu care acum stiu ca nu poate
fi aplicat unei vieti gri, in care albul si negrul nu exista.
atunci insa nu stiam lucrul asta.
atunci credeam ca gelozia este caracteristica prostilor. ca atunci cand doi
oameni se iubesc cu adevarat nimic altceva nu conteaza. intre timp am aflat ca
acel "altceva" este de multe ori mai important decat iubirea in sine. iar o
relatie este in esenta doar compromisuri facute cu aceste "altceva"-uri,
compromisuri fara de care iubirea, oricat ar fi de puternica, la un moment dat
ar disparea.
si as putea continua cu foarte multe exemple, povestind ce mi-a mai aratat viata.
ce ma doare cel mai tare este ca intrand in viata nu am putut pastra
alb-negrul de la inceput. m-am lasat si eu prins in nuantele de gri si acum ma
lupt cu ele.
probabil ca asta inseamna maturizarea. trecerea de la vederea vietii in
alb-negru la vederea ei in ceea ce este de fapt: gri. trecerea prin acest gri
m-a facut gri si pe mine.
imi este dor de vremurile in care totul era alb-negru. cand tot ce nu era
perfect nu era bun. in viata perfectiunea chiar nu exista. ne invartim in gri,
unii mai spre alb, altii mai spre negru.
cadoul pe care l-as vrea de Craciun e ca macar pentru o zi sa redevin cel
care am fost, cel care putea gandi alb-negru. m-am saturat de viata asta gri in
care nu pot vedea la doi pasi in viitor, cu intrebarile si raspunsurile ei gri,
vreau ca macar pentru o zi totul sa devina clar.
dar stiu ca n-am fost atat de cuminte…am infipt cutite in spate catorva
oameni….iar in viata orice fapta are si rasplata.