Libertate

   simt nevoia sa alerg.
   sa alerg atat de repede incat hainele sa inceapa sa mi se dezintegreze din
cauza vitezei….sa alerg atat de repede incat hainele sa se sfasie si, bucata
cu bucata, sa inceapa sa ramana in urma.
   dupa ce voi fi ramas fara haine, pielea va incepe si ea sa se sfasie. va
ramane si ea in urma mea in timp ce eu imi voi continua alergarea, din ce in ce
mai rapid.
   atat de rapid incat nicio bucatica materiala nu va putea tine pasul cu mine.
pe rand pielea, carnea, oasele, vor ramane in urma mea iar eu voi alerga cu o
viteza ametitoare.
   atunci, din mine nu vor mai ramane decat gandurile, sentimentele si
amintirile. incet, incet, si ele vor incepe sa ramana in urma pentru ca nu mai
pot tine pasul cu mine. viteza mea este din ce in ce mai ametitoare. m-am
desprins de tot ceea ce ma lega de lumea asta. am lasat in urma mea trupul, am
lasat in urma mea mintea, am lasat in urma mea tot ce era material si imaterial.
   atunci cand ma voi simti eliberat de toate poverile pe care a trebuit sa le
car cu mine voi vrea sa urlu….un urlet rasunator ca un tunet, un urlet de
eliberare de tot ceea ce exista, un urlet la fel de puternic ca nasterea
materialului din nematerial….insa tipatul meu va ramane in urma fiind prea
lent, insusi gandul de a tipa va ramane cu mult in urma mea.
   in acel moment, in acel moment in care am lasat in urma tot ceea ce este
omenesc, in acel moment in care existenta mea nu poate fi definita decat ca
fiind viteza pura, in acel moment in care nimic nu va putea alerga mai repede ca
mine, in acel moment in care insasi lumina va ramane in urma mea nemaiputand
tine pasul, in acel moment imi voi gasi oare libertatea? libertatea pe care o
intuiesc ori de cate ori imi simt vantul in plete…libertatea pe care mi-o
doresc atat de mult si pe care indiferent in ce as cauta-o, nu pot sa o gasesc
in nimic aici pe pamant?
   imi voi gasi oare libertatea in acel moment de detasare totala de tot ceea ce
este uman?
   ce voi fi atunci?